ISTORISM s. n. Unul din principiile de bază ale metodei dialectice de cercetare, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției și dezvoltării lor în strînsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. Părăsind istorismul, lingvistica burgheză s-a contopit cu filozofia burgheză a limbii. MACREA, F. 12.