10 definiții pentru istorisi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).

istorisi vti [At: DRĂGHICI, R. 83/11 / Pzi: ~sesc / E: istorie + -isi] 1-2 A povesti.

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a nara. Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ Absol. Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.

A ISTORISÍ ~ésc tranz. (lucruri auzite, văzute sau însușite) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a nara. /<ngr. istoriso

istorisì v. a povesti. [Gr. mod. ISTORIZO (prin mijlocirea aoristului)].

istorisésc v. tr. (ngr. istorizo, aor. istórisa). Narez, povestesc, spun. – În sec. 17 istorésc (ngr. istoró).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istorisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 să istoriseáscă

istorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoriseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTORISI vb. a arăta, a expune, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

Intrare: istorisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istorisi
  • istorisire
  • istorisit
  • istorisitu‑
  • istorisind
  • istorisindu‑
singular plural
  • istorisește
  • istorisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istorisesc
(să)
  • istorisesc
  • istoriseam
  • istorisii
  • istorisisem
a II-a (tu)
  • istorisești
(să)
  • istorisești
  • istoriseai
  • istorisiși
  • istorisiseși
a III-a (el, ea)
  • istorisește
(să)
  • istorisească
  • istorisea
  • istorisi
  • istorisise
plural I (noi)
  • istorisim
(să)
  • istorisim
  • istoriseam
  • istorisirăm
  • istorisiserăm
  • istorisisem
a II-a (voi)
  • istorisiți
(să)
  • istorisiți
  • istoriseați
  • istorisirăți
  • istorisiserăți
  • istorisiseți
a III-a (ei, ele)
  • istorisesc
(să)
  • istorisească
  • istoriseau
  • istorisi
  • istorisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

istorisi

  • exemple
    • Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30.
      surse: DLRLC
    • Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331.
      surse: DLRLC
    • Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513.
      surse: DLRLC
    • absolut Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307.
      surse: DLRLC
    • absolut Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.
      surse: DLRLC

etimologie: