2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

istoriciza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: nct] 1-4 A da un caracter istoric (1-4).

ISTORICIZÁ vb. I. tr. A da un caracter istoric. [Et. incertă].

ISTORICIZÁ vb. tr. a da un caracter istoric. (< engl. istoricize)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istoricizá vb., ind. prez. 3 sg. istoricizeáză

Intrare: istoriciza
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istoriciza
  • istoricizare
  • istoricizat
  • istoricizatu‑
  • istoricizând
  • istoricizându‑
singular plural
  • istoricizea
  • istoricizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istoricizez
(să)
  • istoricizez
  • istoricizam
  • istoricizai
  • istoricizasem
a II-a (tu)
  • istoricizezi
(să)
  • istoricizezi
  • istoricizai
  • istoricizași
  • istoricizaseși
a III-a (el, ea)
  • istoricizea
(să)
  • istoricizeze
  • istoriciza
  • istoriciză
  • istoricizase
plural I (noi)
  • istoricizăm
(să)
  • istoricizăm
  • istoricizam
  • istoricizarăm
  • istoricizaserăm
  • istoricizasem
a II-a (voi)
  • istoricizați
(să)
  • istoricizați
  • istoricizați
  • istoricizarăți
  • istoricizaserăți
  • istoricizaseți
a III-a (ei, ele)
  • istoricizea
(să)
  • istoricizeze
  • istoricizau
  • istoriciza
  • istoricizaseră
Intrare: istoricizat
istoricizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istoricizat
  • istoricizatul
  • istoricizatu‑
  • istoriciza
  • istoricizata
plural
  • istoricizați
  • istoricizații
  • istoricizate
  • istoricizatele
genitiv-dativ singular
  • istoricizat
  • istoricizatului
  • istoricizate
  • istoricizatei
plural
  • istoricizați
  • istoricizaților
  • istoricizate
  • istoricizatelor
vocativ singular
plural
istoricizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istoricizare
  • istoricizarea
plural
  • istoricizări
  • istoricizările
genitiv-dativ singular
  • istoricizări
  • istoricizării
plural
  • istoricizări
  • istoricizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)