opțiuni
  • info

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

istoriciza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: nct] 1-4 A da un caracter istoric (1-4).

ISTORICIZA vb. I. tr. A da un caracter istoric. [Et. incertă].

ISTORICIZA vb. tr. a da un caracter istoric. (< engl. istoricize)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istoriciza vb., ind. prez. 3 sg. istoricizează

Intrare: istoriciza
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istoriciza
  • istoricizare
  • istoricizat
  • istoricizatu‑
  • istoricizând
  • istoricizându‑
 singular plural
  • istoricizează
  • istoricizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istoricizez
 (să)
  • istoricizez
  • istoricizam
  • istoricizai
  • istoricizasem
a II-a (tu)
  • istoricizezi
 (să)
  • istoricizezi
  • istoricizai
  • istoricizași
  • istoricizaseși
a III-a (el, ea)
  • istoricizează
 (să)
  • istoricizeze
  • istoriciza
  • istoriciză
  • istoricizase
plural I (noi)
  • istoricizăm
 (să)
  • istoricizăm
  • istoricizam
  • istoricizarăm
  • istoricizaserăm
  • istoricizasem
a II-a (voi)
  • istoricizați
 (să)
  • istoricizați
  • istoricizați
  • istoricizarăți
  • istoricizaserăți
  • istoricizaseți
a III-a (ei, ele)
  • istoricizează
 (să)
  • istoricizeze
  • istoricizau
  • istoricizară
  • istoricizaseră
Intrare: istoricizat
istoricizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istoricizat
  • istoricizatul
  • istoricizatu‑
  • istoricizată
  • istoricizata
plural
  • istoricizați
  • istoricizații
  • istoricizate
  • istoricizatele
genitiv-dativ singular
  • istoricizat
  • istoricizatului
  • istoricizate
  • istoricizatei
plural
  • istoricizați
  • istoricizaților
  • istoricizate
  • istoricizatelor
vocativ singular — —
plural — —
istoricizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istoricizare
  • istoricizarea
plural
  • istoricizări
  • istoricizările
genitiv-dativ singular
  • istoricizări
  • istoricizării
plural
  • istoricizări
  • istoricizărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istoriciza, istoricizezverb

  • 1. A da un caracter istoric. DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.