2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTEȚÍ, istețesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteț. – Din isteț.

ISTEȚÍ, istețesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteț. – Din isteț.

isteți vr [At: NEGRUZZI, S. II, 218 / Pzi: esc / E: isteț] (Înv) A deveni isteț.

ISTEȚÍ, istețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A deveni isteț (1), a căpăta agerime (de minte), pricepere, iscusință. Cînd năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor. NEGRUZZI, S. II 218.

istețésc (mă) v. refl. (d. isteț). Vechĭ. Ajung isteț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!istețí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se istețéște, imperf. 3 sg. se istețeá; conj. prez. 3 să se istețeáscă

istețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istețésc, imperf. 3 sg. istețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. istețeáscă

Intrare: istețire
istețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istețire
  • istețirea
plural
  • istețiri
  • istețirile
genitiv-dativ singular
  • istețiri
  • istețirii
plural
  • istețiri
  • istețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: isteți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isteți
  • istețire
  • istețit
  • istețitu‑
  • istețind
  • istețindu‑
singular plural
  • istețește
  • istețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istețesc
(să)
  • istețesc
  • istețeam
  • isteții
  • istețisem
a II-a (tu)
  • istețești
(să)
  • istețești
  • istețeai
  • istețiși
  • istețiseși
a III-a (el, ea)
  • istețește
(să)
  • istețească
  • istețea
  • isteți
  • istețise
plural I (noi)
  • istețim
(să)
  • istețim
  • istețeam
  • istețirăm
  • istețiserăm
  • istețisem
a II-a (voi)
  • istețiți
(să)
  • istețiți
  • istețeați
  • istețirăți
  • istețiserăți
  • istețiseți
a III-a (ei, ele)
  • istețesc
(să)
  • istețească
  • istețeau
  • isteți
  • istețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

isteți

  • 1. învechit A deveni isteț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor. NEGRUZZI, S. II 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • isteț
    surse: DEX '09 DEX '98