isprăvire sf [At: COD. VOR. 57/9 / Pl: ~ri / E: isprăvi] 1 (Înv) Corectare. 2 (Înv) Izbândă. 3 (Jur) Rezolvare a unei cauze prin darea unei sentințe Si: isprăvit¹ (3). 4 Terminare a unei lucrări, a unei acțiuni Si: executare, isprăvenie (1), isprăvit¹ (4), sfârșire. 5 Obținere a ceva de la cineva după multe stăruințe Si: isprăvit¹ (5). 6 Lucrare pentru cineva Si: isprăvit¹ (6). 7 (Nob) Îngrijire a cuiva Si: isprăvit¹ (7). 8 Terminare a unei acțiuni începute Si: isprăvit¹ (8). 9-10 Rămânere (fără provizii sau) fără bani Si: isprăvit¹ (9-10). 11 (Pop) Ucidere a cuiva Si: isprăvit¹ (11).