opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

ISPRĂVNICESC, -EASCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.

ISPRĂVNICESC, -EASCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.

isprăvnicesc, ~ească a [At: (a. 1803) URICARIUL VII, 377 / Pl: ~ești / E: ispravnic + -esc] (Înv) 1 De ispravnic. 2 Privitor la ispravnic. 3 Care aparține isprăvniciei. 4 Referitor la isprăvnicie.

ISPRĂVNICESC, -EASCĂ, isprăvnicești, adj. (Învechit) De ispravnic; privitor la ispravnic sau la isprăvnicie.

ISPRĂVNICESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru ispravnici; de ispravnici. /ispravnic + suf. ~esc

isprăvnicesc a. de ispravnic: gătirea conacului isprăvnicesc FIL.

2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.

1) isprăvnicésc, -eáscă adj. De ispravnic.

ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

isprăvnici [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Înv) 1 vi A îndruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o instituție, o organizație, având întreaga răspundere în domeniul respectiv Si: a conduce, a guverna. 3 vt A administra o moșie sau o subdiviziune teritorială a unui stat. 4 vt A împuternici pe cineva să facă ceva. 5 vt A îndeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare, o acțiune. 7-8 vtr A (se) face prefect.

ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).

isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.

Ortografice DOOM

isprăvnicesc (înv.) adj. m., f. isprăvnicească; pl. m. și f. isprăvnicești

isprăvnicesc (înv.) adj. m., f. isprăvnicească; pl. m. și f. isprăvnicești

isprăvnicesc adj. m., f. isprăvnicească; pl. m. și f. isprăvnicești

isprăvnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, 3 sg. isprăvnicește, imperf. 1 isprăvniceam; conj. prez. 1 sg. să isprăvnicesc, 3 să isprăvnicească

isprăvnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, imperf. 3 sg. isprăvnicea; conj. prez. 3 să isprăvnicească

isprăvnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, imperf. 3 sg. isprăvnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvnicească

Sinonime

ISPRĂVNICI vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.

isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI.

Regionalisme / arhaisme

ISPRĂVNICI vb. (ȚR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnic + suf. -i. Vezi și ispravnic, isprăvnicie. Cf. c h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), h ă t m ă n i, s c h i v e r n i s i (1).

Intrare: isprăvnicesc
isprăvnicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvnicesc
  • isprăvnicescul
  • isprăvnicescu‑
  • isprăvnicească
  • isprăvniceasca
plural
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștii
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștile
genitiv-dativ singular
  • isprăvnicesc
  • isprăvnicescului
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștii
plural
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștilor
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: isprăvnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isprăvnici
  • isprăvnicire
  • isprăvnicit
  • isprăvnicitu‑
  • isprăvnicind
  • isprăvnicindu‑
 singular plural
  • isprăvnicește
  • isprăvniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isprăvnicesc
 (să)
  • isprăvnicesc
  • isprăvniceam
  • isprăvnicii
  • isprăvnicisem
a II-a (tu)
  • isprăvnicești
 (să)
  • isprăvnicești
  • isprăvniceai
  • isprăvniciși
  • isprăvniciseși
a III-a (el, ea)
  • isprăvnicește
 (să)
  • isprăvnicească
  • isprăvnicea
  • isprăvnici
  • isprăvnicise
plural I (noi)
  • isprăvnicim
 (să)
  • isprăvnicim
  • isprăvniceam
  • isprăvnicirăm
  • isprăvniciserăm
  • isprăvnicisem
a II-a (voi)
  • isprăvniciți
 (să)
  • isprăvniciți
  • isprăvniceați
  • isprăvnicirăți
  • isprăvniciserăți
  • isprăvniciseți
a III-a (ei, ele)
  • isprăvnicesc
 (să)
  • isprăvnicească
  • isprăvniceau
  • isprăvniciră
  • isprăvniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

isprăvnicesc, isprăvniceascăadjectiv

  • 1. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Ispravnic + -esc. DEX '98 DEX '09

isprăvnici, isprăvnicescverb

  • 1. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • ispravnic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.