2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.

ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.

isprăvnicesc, ~ească a [At: (a. 1803) URICARIUL VII, 377 / Pl: ~ești / E: ispravnic + -esc] (Înv) 1 De ispravnic. 2 Privitor la ispravnic. 3 Care aparține isprăvniciei. 4 Referitor la isprăvnicie.

ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. (Învechit) De ispravnic; privitor la ispravnic sau la isprăvnicie.

ISPRĂVNICÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru ispravnici; de ispravnici. /ispravnic + suf. ~esc

isprăvnicesc a. de ispravnic: gătirea conacului isprăvnicesc FIL.

1) isprăvnicésc, -eáscă adj. De ispravnic.

2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

isprăvnici [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Înv) 1 vi A îndruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o instituție, o organizație, având întreaga răspundere în domeniul respectiv Si: a conduce, a guverna. 3 vt A administra o moșie sau o subdiviziune teritorială a unui stat. 4 vt A împuternici pe cineva să facă ceva. 5 vt A îndeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare, o acțiune. 7-8 vtr A (se) face prefect.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).

ISPRĂVNICI vb. (ȚR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnic + suf. -i. Vezi și ispravnic, isprăvnicie. Cf. c h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), h ă t m ă n i, s c h i v e r n i s i (1).

isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

isprăvnicésc (înv.) adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m. și f. isprăvnicéști

isprăvnicésc adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m. și f. isprăvnicéști

isprăvnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 să isprăvniceáscă

isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.

isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI.

Intrare: isprăvnicesc
isprăvnicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvnicesc
  • isprăvnicescul
  • isprăvnicescu‑
  • isprăvnicească
  • isprăvniceasca
plural
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștii
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștile
genitiv-dativ singular
  • isprăvnicesc
  • isprăvnicescului
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștii
plural
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștilor
  • isprăvnicești
  • isprăvniceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: isprăvnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isprăvnici
  • isprăvnicire
  • isprăvnicit
  • isprăvnicitu‑
  • isprăvnicind
  • isprăvnicindu‑
singular plural
  • isprăvnicește
  • isprăvniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isprăvnicesc
(să)
  • isprăvnicesc
  • isprăvniceam
  • isprăvnicii
  • isprăvnicisem
a II-a (tu)
  • isprăvnicești
(să)
  • isprăvnicești
  • isprăvniceai
  • isprăvniciși
  • isprăvniciseși
a III-a (el, ea)
  • isprăvnicește
(să)
  • isprăvnicească
  • isprăvnicea
  • isprăvnici
  • isprăvnicise
plural I (noi)
  • isprăvnicim
(să)
  • isprăvnicim
  • isprăvniceam
  • isprăvnicirăm
  • isprăvniciserăm
  • isprăvnicisem
a II-a (voi)
  • isprăvniciți
(să)
  • isprăvniciți
  • isprăvniceați
  • isprăvnicirăți
  • isprăvniciserăți
  • isprăvniciseți
a III-a (ei, ele)
  • isprăvnicesc
(să)
  • isprăvnicească
  • isprăvniceau
  • isprăvnici
  • isprăvniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

isprăvnicesc

  • 1. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Ispravnic + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

isprăvnici

  • 1. A administra, a conduce în calitate de ispravnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • ispravnic
    surse: DEX '98 DEX '09