8 definiții pentru iscusi iscosi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.

ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.

iscusi [At: DOSOFTEI, MOL., ap. DA / V: ~cosi / Pzi: ~sesc / E: vsl искоусити] (Înv) 1 vt A pune la încercare Si: a ispiti, a tenta. 2-3 vtr A (se) învăța. 4 vr A căpăta experiență. 5 vr A deveni îndemânatic. 6 vr (Rar) A ajunge celebru. 7 vr A deveni șiret. 8 vr A scoate în evidență în mod exagerat propriile merite. 9 vr (Fig; d. oameni) A se rafina.

A ISCUSÍ ~ésc tranz. A face mai ager, mai isteț. /<sl. iskusiti


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iscusí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 să iscuseáscă

iscusí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 sg. și pl. iscuseáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iscusí (iscusésc, iscusít), vb.1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iscusí, iscusésc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăța pe cineva, a-l deștepta. 3. a căpăta experiență, a deveni isteț, dibaci, îndemânatic; a se deștepta, a se deschide la minte, a-și ascuți mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni șiret. 6. a face pe deșteptul, pe învățatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecționa.

Intrare: iscusi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iscusi
  • iscusire
  • iscusit
  • iscusitu‑
  • iscusind
  • iscusindu‑
singular plural
  • iscusește
  • iscusiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iscusesc
(să)
  • iscusesc
  • iscuseam
  • iscusii
  • iscusisem
a II-a (tu)
  • iscusești
(să)
  • iscusești
  • iscuseai
  • iscusiși
  • iscusiseși
a III-a (el, ea)
  • iscusește
(să)
  • iscusească
  • iscusea
  • iscusi
  • iscusise
plural I (noi)
  • iscusim
(să)
  • iscusim
  • iscuseam
  • iscusirăm
  • iscusiserăm
  • iscusisem
a II-a (voi)
  • iscusiți
(să)
  • iscusiți
  • iscuseați
  • iscusirăți
  • iscusiserăți
  • iscusiseți
a III-a (ei, ele)
  • iscusesc
(să)
  • iscusească
  • iscuseau
  • iscusi
  • iscusiseră
iscosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscusi iscosi

  • 1. învechit A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: