7 definiții pentru iscodenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). – Iscodi + suf. -enie.

ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). – Iscodi + suf. -enie.

iscodenie sf [At: CARAGIALE, S. 114 / Pl: ~ii / E: iscodi + -enie] (Înv) Invenție.

ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Invenție, scornitură. Se strîngeau acolo, la vreme, toate bogățiile de mărfuri din patru părți ale lumii, bunătățile și leacurile pămîntului și minunile iscodeniilor toate și comedii. CARAGIALE, O. III 105.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iscodénie (rar) (-ni-e) s. f., art. iscodénia (-ni-a), g.-d. art. iscodéniei; pl. iscodénii, art. iscodéniile (-ni-i-)

iscodénie s. f. (sil. -ni-e), art. iscodénia (sil. -ni-a), g.-d. art. iscodéniei; pl. iscodénii, art. iscodéniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCODÉNIE s. v. creație, invenție, născocire, plăsmuire, scornitură.

iscodenie s. v. CREAȚIE. INVENȚIE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNITURĂ.

Intrare: iscodenie
iscodenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscodenie
  • iscodenia
plural
  • iscodenii
  • iscodeniile
genitiv-dativ singular
  • iscodenii
  • iscodeniei
plural
  • iscodenii
  • iscodeniilor
vocativ singular
plural

iscodenie

etimologie:

  • Iscodi + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09