DROBUȘOR², drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob² + suf. -ușor.

drobușor (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobușori

DROBUȘOR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mâței.

DROBUȘOR s. v. drob, drobiță.