13 definiții pentru iritabilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis.

iritabilitate sf [At: PARHON, B. 74 / Pl: ~tăți / E: fr irritabilité, lat iritabilitas, -atis] 1-4 Proprietate de a se irita (2, 4) (ușor). 5 Stare a celui iritabil Si: irascibilitate. 6 (Fzl) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea unor factori externi prin modificarea metabolismului.

IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita ușor; starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis.

IRITABILITÁTE s. f. Starea în care se găsește o persoană iritabilă, înclinația de a ajunge ușor într-o stare de iritație; irascibilitate. V. nervozitate. Anii trec, și împreună cu ei crește, pe de o parte nemulțumirea și iritabilitatea lui Dragomir, pe de alta ura Ancei. GHEREA, ST. CR. II 258.

IRITABILITÁTE s.f. Stare de iritație; fire ușor iritabilă; irascibilitate. ♦ Însușire a materiei vii de a reacționa la stimuli. [Cf. fr. irritabilité, lat. irritabilitas].

IRITABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi iritabil. 2. proprietate a materiei vii de a reacționa la stimuli. (< fr. irritabilité, lat. irritabilitas)

IRITABILITÁTE f. 1) Caracter iritabil. 2) Stare iritabilă. 3) Proprietate a organismelor vii de a reacționa la acțiunea factorilor interni și externi. [G.-D. iritabilității] /<fr. irritabilité, lat. irritabilitas, ~atis

iritabilitate f. caracterul celui iritabil.

*iritabilitáte f. (d. iritabil). Caracteru de a fi iritabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți

iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilității; pl. iritabilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRITABILITÁTE s. v. nervozitate.

IRITABILITATE s. enervare, irascibilitate, iritare, iritație, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.)

Intrare: iritabilitate
iritabilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritabilitate
  • iritabilitatea
plural
  • iritabilități
  • iritabilitățile
genitiv-dativ singular
  • iritabilități
  • iritabilității
plural
  • iritabilități
  • iritabilităților
vocativ singular
plural

iritabilitate

  • 1. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil.
    exemple
    • Anii trec, și împreună cu ei crește, pe de o parte nemulțumirea și iritabilitatea lui Dragomir, pe de alta ura Ancei. GHEREA, ST. CR. II 258.
      surse: DLRLC
    • 1.1. fiziologie Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: