IRIGAȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurării^[1] independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiune s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. corectat(ă)

irigat², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: iriga] 1 (D. terenuri) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. 2 (D. terenuri) Udat². 3 (D. organe) Prin care sângele circulă normal.

irigat¹ sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: iriga] 1-3 Irigare (1-3).

irigație sf [At: VLAHUȚĂ, D. 96 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr irrigation, lat irrigatio] 1 Ansamblu de lucrări care privesc realizarea unui sistem de canale din care se face udarea controlată a terenurilor arabile. 2-3 Irigare (1-2).

irigațiune sf vz irigație

IRIGAȚIE, irigații, s. f. Ansamblu de lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivității. [Var.: irigațiune s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.

IRIGAT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri) Care a devenit cultivabil cu ajutorul irigației, care e prevăzut cu un sistem de irigație, care primește apă prin canale artificiale. Culturile irigate dau producții cu 150-300 la sută mai mari decît cele neirigate. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 5/2.

IRIGAȚIE, irigații, s. f. Sistem de alimentare cu apă pe cale artificială (mai ales prin canale) a terenurilor de cultură lipsite de umiditate. Intră în labirintul de șanțuri de comunicație, unde apa se aduna ca în niște canale de irigație. REBREANU, P. S. 83. Alcătuiseră, pe un șes din vecinătatea a două iazuri, un întreg sistem de irigații. ANGHEL-IOSIF, C. L. 56.

IRIGAȚIE s.f. Udare, alimentare cu apă (făcută de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) în vederea măririi fertilității lor. [Gen. -iei, var. irigațiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio].

IRIGAȚIUNE s.f. v. irigație.

IRIGAȚIE s. f. alimentare cu apă (printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivate în vederea măririi fertilității. (< fr. irrigation, lat. irrigatio)

IRIGAȚIE ~i f. Ansamblu de lucrări pentru udarea artificială a solului, a plantelor prin diferite metode (sistem de canale, aspersiune etc.) în vederea sporirii recoltei. [G.-D. irigației; Sil. -ți-e] /<fr. irrigation, lat. irrigatio, ~onis^[1]

irigați(un)e f. 1. stropirea câmpiilor prin canale cari aduc apă din rîuri; 2. Med. stropirea unei părți bolnave.

*irigațiúne f. (lat. irrigátio, -ónis). Agr. Udarea cîmpiilor pin canale orĭ țevĭ. Med. Spălarea uneĭ rănĭ. – Și -áție.

irigație (desp. -ți-e) s. f., art. irigația (desp. -ți-a), g.-d. art. irigației; pl. irigații, art. irigațiile (desp. -ți-i-)

irigație (-ți-e) s. f., art. irigația (-ți-a), g.-d. art. irigației; pl. irigații, art. irigațiile (-ți-i-)

irigat adj. m., pl. irigați; f. sg. irigată, pl. irigate

irigație s. f. (sil. -ți-e), art. irigația (sil. -ți-a), g.-d. art. irigației; pl. irigații, art. irigațiile (sil. -ți-i-)^[1]

IRIGÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlată cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției agricole și a asigurării independenței acesteia față de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distribuție a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosită în cultura orezului), i. prin circulație sau revărsare folosită pentru fânețe și pășuni), i. prin infiltrație sau în brazdă (folosită pentru culturile plantelor prășitoare, a viței de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care constă în distribuirea apei sub formă de picături care cad ca o ploaie și au o utilizare multilaterală), i. subterană și i. combinată cu drenajul. În prezent, se experimentează noi metode de i. (cu apă de mare desalinizată, cu ape industriale tratate etc.).

IRIGAȚIE s. (AGRON.) irigare. (~ unui teren agricol.)^[1]

IRIGAȚIE s. irigare. (~ unui teren agricol.)