17 definiții pentru irigație irigațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurării[1] independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. corectată

  1. În original, greșit, asigurarea. — gall

irigație sf [At: VLAHUȚĂ, D. 96 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr irrigation, lat irrigatio] 1 Ansamblu de lucrări care privesc realizarea unui sistem de canale din care se face udarea controlată a terenurilor arabile. 2-3 Irigare (1-2).

IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblu de lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivității. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.

IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Sistem de alimentare cu apă pe cale artificială (mai ales prin canale) a terenurilor de cultură lipsite de umiditate. Intră în labirintul de șanțuri de comunicație, unde apa se aduna ca în niște canale de irigație. REBREANU, P. S. 83. Alcătuiseră, pe un șes din vecinătatea a două iazuri, un întreg sistem de irigații. ANGHEL-IOSIF, C. L. 56.

IRIGÁȚIE s.f. Udare, alimentare cu apă (făcută de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) în vederea măririi fertilității lor. [Gen. -iei, var. irigațiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio].

IRIGÁȚIE s. f. alimentare cu apă (printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivate în vederea măririi fertilității. (< fr. irrigation, lat. irrigatio)

IRIGÁȚIE ~i f. Ansamblu de lucrări pentru udarea artificială a solului, a plantelor prin diferite metode (sistem de canale, aspersiune etc.) în vederea sporirii recoltei. [G.-D. irigației; Sil. -ți-e] /<fr. irrigation, lat. irrigatio, ~onis[1]

  1. Var. irigațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

IRIGAȚIÚNE s. f. v. irigație.

IRIGAȚIÚNE s. f. v. irigație.

irigați(un)e f. 1. stropirea câmpiilor prin canale cari aduc apă din rîuri; 2. Med. stropirea unei părți bolnave.

*irigațiúne f. (lat. irrigátio, -ónis). Agr. Udarea cîmpiilor pin canale orĭ țevĭ. Med. Spălarea uneĭ rănĭ. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)

irigáție s. f. (sil. -ți-e), art. irigáția (sil. -ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. irigațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRIGÁȚIE s. (AGRON.) irigare. (~ unui teren agricol.)[1]

  1. Var. irigațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

IRIGAȚIE s. irigare. (~ unui teren agricol.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IRIGÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlată cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției agricole și a asigurării independenței acesteia față de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distribuție a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosită în cultura orezului), i. prin circulație sau revărsare folosită pentru fânețe și pășuni), i. prin infiltrație sau în brazdă (folosită pentru culturile plantelor prășitoare, a viței de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care constă în distribuirea apei sub formă de picături care cad ca o ploaie și au o utilizare multilaterală), i. subterană și i. combinată cu drenajul. În prezent, se experimentează noi metode de i. (cu apă de mare desalinizată, cu ape industriale tratate etc.).

Intrare: irigație
irigație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irigație
  • irigația
plural
  • irigații
  • irigațiile
genitiv-dativ singular
  • irigații
  • irigației
plural
  • irigații
  • irigațiilor
vocativ singular
plural
irigațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irigațiune
  • irigațiunea
plural
  • irigațiuni
  • irigațiunile
genitiv-dativ singular
  • irigațiuni
  • irigațiunii
plural
  • irigațiuni
  • irigațiunilor
vocativ singular
plural

irigație irigațiune

  • 1. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurării independenței acesteia față de regimul pluviometric.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: irigare udare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Intră în labirintul de șanțuri de comunicație, unde apa se aduna ca în niște canale de irigație. REBREANU, P. S. 83.
      surse: DLRLC
    • Alcătuiseră, pe un șes din vecinătatea a două iazuri, un întreg sistem de irigații. ANGHEL-IOSIF, C. L. 56.
      surse: DLRLC

etimologie: