IRIDOLOG, -Ă s. m. f. specialist în iridologie. (< iridologie)

iridolog s. m. (med.) Specialist în iridologie ◊ „O metodă nouă de depistare și diagnosticare a unui mare număr de boli se anunță a fi iridologia (examinarea irisului și a pupilei). Micile pete de culoare închisă, în formă de boabe de piper, constituie, potrivit iridologilor, indicii ale unui proces canceros în organism.” Sc. 28 XI 74 p. 6; v. și I.B. 27 XII 74 p. 4 (der. regr. din iridologie; C. Lupu în SCL 6/82 p. 504)

iridolog s. m., pl. iridologi

IRIDO- „iris, iridian”. ◊ gr. iris, iridos „curcubeu” > fr. irido-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. irido-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a irisului; ~deză (v. -deză), s. f., operație chirurgicală de fixare a irisului de cornee; ~doneză (v. -doneză), s. f., mișcare tremurătoare a irisului datorită lipsei de suport a cristalinului; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iridologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., metodă de diagnosticare prin cercetarea irisului și a pupilei; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramolire: a irisului; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a irisului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., deplasare anormală în jos a irisului; ~rexă (v. -rexă), s. f., operație chirurgicală de dezlipire a irisului de cristalin; sin. iridorexie; ~rexie (v. -rexie), s. f., iridorexă*; ~sclerotomie (v. sclero-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a irisului și a sclerei oculare; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru examinarea irisului; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a irisului; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a irisului.