8 definiții pentru iridacee

iridacee sfi [At: DN2 / E: fr iridacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative. 2 Plantă din familia iridacee (1).

IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacée.

IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacées.

iridacée s. f., art. iridacéea, g.-d. art. iridacéei; pl. iridacée

iridacée s. f., pl. iridacée

IRIDACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee perene monocotiledonate, având ca tip stânjenelul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. iridacées].

IRIDACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee perene monocotiledonate, cu flori adesea decorative: stânjenelul (iris /II/). (< fr. iridacées)

IRIDACÉE f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu frunze lungi, înguste, și cu flori de diferite culori, răspândite, mai ales, în regiunile temperate și subtropicale (reprezentanți: stânjenelul, brândușa etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. iridacées

Intrare: iridacee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iridacee iridaceea
plural iridacee iridaceele
genitiv-dativ singular iridacee iridaceei
plural iridacee iridaceelor
vocativ singular
plural

iridacee

  • 1. (la) plural Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Familie de plante erbacee perene monocotiledonate, având ca tip stânjenelul.
      surse: DN
    • 1.1. (la) singular Plantă care face parte din această familie.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: