7 definiții pentru iremisibil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IREMISIBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
IREMISIBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
iremisibil, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr irrémissible] (Liv) De neiertat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IREMISIBIL, -Ă adj. De neiertat, care nu merită să fie iertat. [Cf. fr. irrémissible, lat. irremissibilis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IREMISIBIL, -Ă adj. de neiertat. (< fr. irrémissible, lat. irremissibilis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iremisibil a. ce nu poate fi iertat: crimă iremisibilă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*iremisíbil, -ă adj. (lat. irremissibilis, d. re-mittere, a ĭerta. V. re-mit). Care nu se poate ĭerta: crimă iremisibilă. Adv. În mod iremisibil: a greși iremisibil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iremisibil adj. m., pl. iremisibili; f. sg. iremisibilă, pl. iremisibile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
iremisibil, iremisibilăadjectiv
- 1. De neiertat. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- irrémissible DEX '09 DEX '98 DN