7 definiții pentru iremisibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.

IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.

iremisibil, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr irrémissible] (Liv) De neiertat.

IREMISÍBIL, -Ă adj. De neiertat, care nu merită să fie iertat. [Cf. fr. irrémissible, lat. irremissibilis].

IREMISÍBIL, -Ă adj. de neiertat. (< fr. irrémissible, lat. irremissibilis)

iremisibil a. ce nu poate fi iertat: crimă iremisibilă.

*iremisíbil, -ă adj. (lat. irremissibilis, d. re-mittere, a ĭerta. V. re-mit). Care nu se poate ĭerta: crimă iremisibilă. Adv. În mod iremisibil: a greși iremisibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iremisíbil adj. m., pl. iremisíbili; f. sg. iremisíbilă, pl. iremisíbile

Intrare: iremisibil
iremisibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iremisibil
  • iremisibilul
  • iremisibilu‑
  • iremisibilă
  • iremisibila
plural
  • iremisibili
  • iremisibilii
  • iremisibile
  • iremisibilele
genitiv-dativ singular
  • iremisibil
  • iremisibilului
  • iremisibile
  • iremisibilei
plural
  • iremisibili
  • iremisibililor
  • iremisibile
  • iremisibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iremisibil

  • 1. franțuzism De neiertat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: