11 definiții pentru iregular


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iregular, ~ă a [At: EMINESCU, P. 257 / Pl: ~i, ~e / E: fr irrégulier] (Nob) Neregulat.

IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157.

IREGULÁR, -Ă adj. (Rar) Neregulat. [Cf. it. irregolare, fr. irrégulier].

IREGULÁR, -Ă adj. neregulat. (< it. irregolare)

IREGULÁR ~ă (~i, ~e) rar Care nu este regulat; neregulat. /<lat. irregularis, fr. irrégulier

iregular a. neregulat: în strigări iregulare EM.

*iregulár, -ă adj. (mlat. irregularis). Care nu e regular, nu e simetric: poligon iregular, trăsăturĭ iregulare. Fără regulă, fără ordine, dezordonat: om iregular, vĭață iregulară. Gram. A căruĭ declinare saŭ conjugare se depărtează de regula generală: substantiv, verb iregular. Med. Puls iregular, ale căruĭ bătăĭ nu-s uniforme. Trupe iregulare, adunate și organizate în grabă ca să vie în ajutor armateĭ regulare. Adv. În mod iregular, fără regulă. – Ob., dar nu maĭ bine: neregulat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IREGULÁR adj. v. neregulat.

Intrare: iregular
iregular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iregular
  • iregularul
  • iregularu‑
  • iregula
  • iregulara
plural
  • iregulari
  • iregularii
  • iregulare
  • iregularele
genitiv-dativ singular
  • iregular
  • iregularului
  • iregulare
  • iregularei
plural
  • iregulari
  • iregularilor
  • iregulare
  • iregularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iregular

etimologie: