6 definiții pentru irefragabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irefragabil a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: lat irrefragabilis, fr irréfragable] (Liv) Irecuzabil (2).

IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable].

IREFRAGÁBIL, -Ă, adj. Care nu poate fi contrazis, pus la îndoială; indiscutabil. (din fr. irréfragable, lat. irrefragabilis)

*irefragábil, -ă adj. (lat. irrefragabilis, d. in-, ne, nu, și refrágor, -ári, a vota contra, a combate. V. sufragiŭ). Căruĭa nu i te poțĭ opune, pe care nu-l poțĭ contrazice: autoritate, mărturie irefragabilă. Adv. În mod irefragabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile

irefragábil adj. m. (sil. -fra-), pl. irefragábili; f. sg. irefragábilă, pl. irefragábile

Intrare: irefragabil
irefragabil adjectiv
  • silabație: -fra-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irefragabil
  • irefragabilul
  • irefragabilu‑
  • irefragabilă
  • irefragabila
plural
  • irefragabili
  • irefragabilii
  • irefragabile
  • irefragabilele
genitiv-dativ singular
  • irefragabil
  • irefragabilului
  • irefragabile
  • irefragabilei
plural
  • irefragabili
  • irefragabililor
  • irefragabile
  • irefragabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)