8 definiții pentru iraționalitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IRAȚIONALITATE s. f. Însușirea a ceea ce este irațional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalité.
IRAȚIONALITATE s. f. Însușirea a ceea ce este irațional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalité.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
iraționalitate sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 158, 10/2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: irrationalité] Însușire a ceea ce este irațional (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRAȚIONALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este irațional. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. irrationalité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRAȚIONALITATE s. f. însușire a ceea ce este irațional. (< fr. irrationalité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iraționalitate (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. iraționalității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*iraționalitate (-ți-o-) s. f., g.-d. art. iraționalității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iraționalitate s. f., g.-d. art. iraționalității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Iraționalitate ≠ raționalitate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
iraționalitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea a ceea ce este irațional. DEX '09 DEX '98 DNantonime: raționalitate
etimologie:
- irrationalité DEX '09 DEX '98 DN