IPSOS s. m. Praf alb, produs prin calcinarea ghipsului, care, amestecat cu apă, dă o pastă plastică, avînd proprietatea de a se întări repede în aer; se întrebuințează în sculptură, în arhitectură și în chirurgie. Bătrîni cu capete pleșuve, lustruite, cu ochelarii sprijiniți pe vîrful nasului, citeau gazete; în imobilitatea și tăcerea lor păreau a fi de ipsos. VLAHUȚĂ, O. AL. II 117. La bolți, se disting niște olane dispuse simetric și îngropate cu ipsos în zid. ODOBESCU, S. II 216.