10 definiții pentru ipotecar ipotecariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOTECÁR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. – Din fr. hypothécaire.

IPOTECÁR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. – Din fr. hypothécaire.

ipotecar, ~ă a [At: I. IONESCU, P. 190 / V: (înv) h~, ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr hypothécaire] 1 (D. o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă. 2 Garantat printr-o ipotecă. 3 Referitor la ipotecă.

IPOTECÁR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire].

IPOTECÁR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire)

ipotecar a. care are, care dă drept ipotecă.

*ipotecár, -ă adj. (lat. hypothecarius). Jur. Care are saŭ dă drept de ipotecă: creditor ipotecar, datorie ipotecară. Relativ la ipotecĭ. Casă ipotecară, care te împrumută dacă ipotechezĭ ceva. Adv. Pin ipotecă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipotecár adj. m., pl. ipotecári; f. ipotecáră, pl. ipotecáre

ipotecár adj. m., pl. ipotecári; f. sg. ipotecáră, pl. ipotecáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IPOTECÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. (Despre o creanță, un creditor) Garantat printr-o ipotecă. ◊ (În sens bancar) Contract i. = contract sau înțelegere care permite unei bănci sau unui creditor să utilizeze garanțiile pentru un împrumut, în cazul în care acesta nu poate fi plătit la scadența finală.

Intrare: ipotecar
ipotecar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipotecar
  • ipotecarul
  • ipotecaru‑
  • ipoteca
  • ipotecara
plural
  • ipotecari
  • ipotecarii
  • ipotecare
  • ipotecarele
genitiv-dativ singular
  • ipotecar
  • ipotecarului
  • ipotecare
  • ipotecarei
plural
  • ipotecari
  • ipotecarilor
  • ipotecare
  • ipotecarelor
vocativ singular
plural
ipotecariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ipotecar ipotecariu

  • 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Privitor la o ipotecă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Credit ipotecar = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă.
      surse: MDN '00

etimologie: