IPINGEA, ipingele, s. f. (Învechit și popular) Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav, uneori cu glugă, și împodobită cu găitane. V. zeghe, sarică, suman. Aruncă ipingeaua pe umăr, ciomagul pe ipingea și pieri într-un fluier, pe sub goruni. GALACTION, O. I 46. Ce fel de vreme e pe la dv., nu cumva degerați și pe acolo – încai să știm, să ne luăm ipingelele. CARAGIALE, O. VII 31. N-avem decît o ipingea Și nu-ncăpem toți sub ea. TEODORESCU, P. P. 156. – Variantă: epingea (GHICA, S. XVII) s. f.