2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

IPERITĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial. [Var.: hiperită s. f.] – Din fr. ypérite.

iperită sf [At: LTR / Pl; ~te / E: fr ypérite] Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial.

IPERITĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperită s. f.] – Din fr. ypérite.

IPERITĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, folosită ca armă chimică în primul război mondial. – Variantă: hiperită s. f.

IPERITĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite].

IPERITĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite)

IPERITĂ f. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite

HIPERITĂ s. f. v. iperită.

HIPERITĂ s. f. v. iperită.

HIPERITĂ s. f. v. iperită.

hiperită sf vz iperită

iperita vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr ypériter] A infecta cu iperită.

yperită sf [At: D. MED / Pl: ~e / E: fr yperite] (Chm) Compus al etilului, sub formă lichidă, uleios, galben sau incolor, inodor ori cu miros de hrean sau de muștar (întrebuințat și sub formă de gaz).

HIPERITĂ s.f. v. iperită.

IPERITA vb. I. tr. A infecta cu iperită. [< fr. ypériter].

IPERITA vb. tr. a infecta cu iperită. (< fr. ypériter)

Ortografice DOOM

iperită s. f., g.-d. art. iperitei

iperită s. f., g.-d. art. iperitei

iperită s. f.

Enciclopedice

IPERÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper).

Intrare: iperită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iperită
  • iperita
plural — —
genitiv-dativ singular
  • iperite
  • iperitei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperită
  • hiperita
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hiperite
  • hiperitei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: iperita
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iperita
  • iperitare
  • iperitat
  • iperitatu‑
  • iperitând
  • iperitându‑
singular plural
  • iperitează
  • iperitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iperitez
(să)
  • iperitez
  • iperitam
  • iperitai
  • iperitasem
a II-a (tu)
  • iperitezi
(să)
  • iperitezi
  • iperitai
  • iperitași
  • iperitaseși
a III-a (el, ea)
  • iperitează
(să)
  • iperiteze
  • iperita
  • iperită
  • iperitase
plural I (noi)
  • iperităm
(să)
  • iperităm
  • iperitam
  • iperitarăm
  • iperitaserăm
  • iperitasem
a II-a (voi)
  • iperitați
(să)
  • iperitați
  • iperitați
  • iperitarăți
  • iperitaserăți
  • iperitaseți
a III-a (ei, ele)
  • iperitează
(să)
  • iperiteze
  • iperitau
  • iperitară
  • iperitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iperităsubstantiv feminin

  • 1. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

iperita, iperitezverb

  • 1. A infecta cu iperită. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.