2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iperita vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr ypériter] A infecta cu iperită.

IPERITÁ vb. I. tr. A infecta cu iperită. [< fr. ypériter].

IPERITÁ vb. tr. a infecta cu iperită. (< fr. ypériter)

HIPERÍTĂ s. f. v. iperită.

IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.

iperi sf [At: LTR / Pl; ~te / E: fr ypérite] Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial.

yperi sf [At: D. MED / Pl: ~e / E: fr yperite] (Chm) Compus al etilului, sub formă lichidă, uleios, galben sau incolor, inodor ori cu miros de hrean sau de muștar (întrebuințat și sub formă de gaz).

IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.

IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, folosită ca armă chimică în primul război mondial. – Variantă: hiperítă s. f.

IPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite].

IPERÍTĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite)

IPERÍTĂ f. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iperítă s. f., g.-d. art. iperítei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IPERÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper).

Intrare: iperita
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iperita
  • iperitare
  • iperitat
  • iperitatu‑
  • iperitând
  • iperitându‑
singular plural
  • iperitea
  • iperitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iperitez
(să)
  • iperitez
  • iperitam
  • iperitai
  • iperitasem
a II-a (tu)
  • iperitezi
(să)
  • iperitezi
  • iperitai
  • iperitași
  • iperitaseși
a III-a (el, ea)
  • iperitea
(să)
  • iperiteze
  • iperita
  • iperită
  • iperitase
plural I (noi)
  • iperităm
(să)
  • iperităm
  • iperitam
  • iperitarăm
  • iperitaserăm
  • iperitasem
a II-a (voi)
  • iperitați
(să)
  • iperitați
  • iperitați
  • iperitarăți
  • iperitaserăți
  • iperitaseți
a III-a (ei, ele)
  • iperitea
(să)
  • iperiteze
  • iperitau
  • iperita
  • iperitaseră
Intrare: iperită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iperi
  • iperita
plural
genitiv-dativ singular
  • iperite
  • iperitei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperi
  • hiperita
plural
genitiv-dativ singular
  • hiperite
  • hiperitei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iperită hiperită

  • 1. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: