IOSIF fiul lui Iacov, patriarh biblic, ebr. Yôseph « d-zeu să adaoge » (Tagl); „contracție” din Iosiphjiah (RO). I. 1. Iosif, -escu; Osif (Ard II 170) -ovici, mold. (Ștef); cf. alb. Sif. 2. Josu,olt. (Cand 157); 1680, ard. (Paș); Iosa s. ard., cf. srb-cr. Joso (după Rječnik, apud Paș). 3. Iosip (16 A III 29; Tec I; Sd XI 257);- Moțoc (16 A III 141); -a (Sd XXI). 4. Cuafer: Osip(Sd XI 53); cu afer.: Sipeni s.; Iosăp (Sd, XX1) – escu. Cf. Sâpînța s. (Mar) și numele înrudite: Sipinca b. (16 A III 10), Sepența, V. (Mar 81) și Sepînțai, V. (ib). Cf. gr. Iώσεπος (Tagl); cu s > ș, fon. magh: Șipeniț și Șipinți s. (C Ștef). 5. Iusip (Isp II¹); -olt. (Cand 157); – Corlătescul (17 A I 96). 6. Iosupeni s.; Osup, mold. (Sd XV 28); cu afer.: Supu, 1711, ard. (Paș). 7. Iosop, V. ard.; cont. cu subst. isop: Isop, Ion-Udrea (Î Div); Isopescul, buc. 8. Iosib (Hur); cu afer. și + -an: Siban (ib). 9. Iosiv diacon olt. (RI XI 50); Iosiv și Iosift, olt. (Paș). 10. Siv, munt. (Sd XV 324); -u, ard. (Ard II 194; Sd XXII 342); -oi, olt. (Cand 157); Siva (Sd VII 91 XVI). 11. Iosov, hațeg. (Cand 157); Iosuv, ard. (DR V 580). 12. Iosim, olt. (ib). 13. Prin căderea lui si: Iopul sau Iupul (Sur XXI) < Iosip, Iusip. 14. Cf. Sipot și Iosip, mold., 1661 din satul Sipoteni, prob. < Sipu (Iosif) + suf. -otă. II. Alte forme străine: 1. Din tc. Yusuf: Iusuf Apostol, 1815 (Sur XIII); Isuf(Hur 129); -post. (16 BIV 167). 2. Din magh. Iözsi, Iozsika, Ioska: Ioja, ard. (Paș; Ard II 191); Iojica și Ioșca, ard. 3. Din srb.-cr. Iovša: Ioșa și Ioși, 1726, ard.(Paș). 4. Din ucr. Ecип, Ecкo și Ecкa (Grinc): Escu, fam., v. și Partea a II-a; pt. Iscu v. Iscoos.