2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ionizat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ioniza] 1 (D. mediu) În care s-a produs ionizarea (1). 2 (Med; d. organism) Tratat prin ionizare (2).

IONIZÁ, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] – Din fr. ioniser.

IONIZÁ, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] – Din fr. ioniser.

ioniza vt [At: LTR / P: i-o~ / Pzi: ~zez / E: fr ioniser] 1 A produce ionizarea (1) unui mediu. 2 (Med) A folosi ionizarea (2).

IONIZÁ vb. I. tr. A provoca ionizarea unui mediu. [< fr. ioniser].

IONIZÁ vb. tr. 1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu. 2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism. (< fr. ioniser)

A IONIZÁ ~éz tranz. 1) (particule, medii) A încărca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni medicamentoși. /<fr. ioniser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ionizá (a ~) (i-o-) vb., ind. prez. 3 ionizeáză

ionizá vb. (sil. i-o-), ind. prez. 3 sg. ionizeáză

Intrare: ionizat
ionizat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ionizat
  • ionizatul
  • ionizatu‑
  • ioniza
  • ionizata
plural
  • ionizați
  • ionizații
  • ionizate
  • ionizatele
genitiv-dativ singular
  • ionizat
  • ionizatului
  • ionizate
  • ionizatei
plural
  • ionizați
  • ionizaților
  • ionizate
  • ionizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ioniza
  • silabație: i-o- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ioniza
  • ionizare
  • ionizat
  • ionizatu‑
  • ionizând
  • ionizându‑
singular plural
  • ionizea
  • ionizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ionizez
(să)
  • ionizez
  • ionizam
  • ionizai
  • ionizasem
a II-a (tu)
  • ionizezi
(să)
  • ionizezi
  • ionizai
  • ionizași
  • ionizaseși
a III-a (el, ea)
  • ionizea
(să)
  • ionizeze
  • ioniza
  • ioniză
  • ionizase
plural I (noi)
  • ionizăm
(să)
  • ionizăm
  • ionizam
  • ionizarăm
  • ionizaserăm
  • ionizasem
a II-a (voi)
  • ionizați
(să)
  • ionizați
  • ionizați
  • ionizarăți
  • ionizaserăți
  • ionizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ionizea
(să)
  • ionizeze
  • ionizau
  • ioniza
  • ionizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ioniza

  • 1. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A introduce, în scop terapeutic, ioni în organism.
    surse: MDN '00

etimologie: