IOD² s. n. (Fon.; rar) Iot. – Din fr. yod.

IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

IOT, ioturi, s. n. Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau i; iod². – Din germ. Jot.

iod² sn [At: DEX / Pl: ? / E: fr yod] (Fon; rar) Iot.

iod¹ sn [At: IORGA, N. R. A. I, 255 / Pl: (rar) ~uri / E: fr iode] Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. 2 (Îe) Tinctură de ~ Soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea plăgilor.

iodur sm vz iodură

iodură sf [At: MACAROVICI, CH. 478 / V: (iuz) iodur sm / Pl: ~ri / E: fr iodure] 1 Sare a acidului iodhidric. 2 Combinație de iod¹ cu un alt element chimic.

iot sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ger Jot] (Fon) Sunet asemănător cu semivocala i, foarte scurt, apărut la finalul cuvintelor după o consoană sau înaintea unei vocale palatale la început de cuvânt sau de silabă, notat de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau i Si: iod².

IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

IOD² s. n. (Fon.; rar) Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iot. – Din fr. yod.

IOT, ioturi, s. n. Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iod². – Din germ. Jot.

IOD¹ s. n. v. iot.

IOD² s. n. Element chimic din grupul halogenilor, cenușiu-negricios, care sublimează ușor, ușor solubil în alcool, întrebuințat mai ales în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. A pansat rana argatului și i-a turnat toată sticluța de tinctură de iod pe ea. POPA, V. 289.

IODURĂ, ioduri, s. f. Combinație de iod cu alt corp simplu, sarea corespunzătoare a acidului iodhidric. Iodură de potasiu.

IOT s. n. (Fon.) Numele lui «i» consonantic (notat cu y, cu i, sau cu j). Cuvîntul «iapă» începe cu iot. – Variantă: iod s. n.

IOD¹ s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită ca antiseptic și ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode].

IOD² s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod].

IODURĂ s.f. Sare a acidului iodhidric. [< fr. iodure].

IOT s.n. (Fon.) Numele semivocalei i; iod. [< germ. Jot, fr., lat. iota].

IOD² s. n. numele semivocalei i; iot. (< fr. yod)

IOD¹ s. n. element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool, antiseptic și dezinfectant extern. (< fr. iode)

IODURĂ s. f. sare a acidului iodhidric; combinație a iodului cu un element chimic. (< fr. iodure)

IOT s. n. iod². (< germ. Jot, lat. iota)

IOD¹ n. Metaloid, de culoare neagră-violetă, extras din apă de mare și întrebuințat în medicină, sub formă de soluție, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod

IOD² ~uri n. lingv. Numele semiconsoanei „i”, care se pronunță numai împreună cu alte vocale. [Monosilabic; Var. iot] /<fr. yod

IODURĂ ~i f. Compus având la bază iodul și întrebuințat în diverse domenii. [Sil. io-du-] /<fr. iodure

iod n. corp simplu de un cenușiu albăstruiu, răspândește Ia căldură aburi violenți: tinctură de iod.

iodură f. combinarea iodului cu un corp simplu.

*ĭod n. (vgr. iódes, violet, brun, d. íon, viorică). Chim. Un corp simplu monovalent solid cenușiu albăstruĭ cristalizat în foĭ saŭ lame opace, cu luciŭ semimetalic. Se topește la 113°,6 și ferbe la 200, dînd vaporĭ violețĭ cu densitatea de 8,7. Greutatea atomică: 127. A fost găsit de Courtois la 1811 în cenușile algelor marine numite varech și a fost studiat adînc de Gay-Lussac și de Davy. Maĭ există în planta marină fucus și în ficatu peșteluĭ gádus mórrhua. E uzitat în medicină și fotografie. El albăstrește scrobeala.

*ĭodúră f., pl. ĭ (d. ĭod). Chim. Compus rezultat din combinațiunea ĭoduluĭ cu un corp simplu: ĭodura de potasiŭ e destul de întrebuințată în terapeutică. – Și ĭodúr, n., pl. e și urĭ.

iod (element chimic) s. n.; simb. I

iodură (desp. io-) s. f., g.-d. art. iodurii; pl. ioduri

iot (semivocală) s. n., pl. ioturi

iod (element chimic) s. n.; simb. I

iodură (io-) s. f., g.-d. art. iodurii; pl. ioduri

!iot (semivocală) s. n., pl. ioturi

iod s. n., simb. I

iod/iot (fon.) s. n., pl. ioduri/ioturi

iodură s. f. (sil. io-), g.-d. art. iodurii; pl. ioduri

iot v. iod

IOD s. n. (< fr. yod): sunetul semivocalic ĭ, care apare la începutul unui cuvânt ce începe cu vocala e; sunetul i care apare înaintea lui e inițial, ca semn al înmuierii (palatalizării) acestuia. Astfel, cuvintele economie și epocă sunt pronunțate cu i înaintea lui e vocalic, adică iodizat (înmuiat, palatalizat): „ieconomie”, „iepocă” (în opoziție cu scrierea acestora: economie, epocă).

IOT s. n. (< germ. Jot, cf. gr., lat. iota): semivocala ĭ numită și „i consonantic”, notată, de obicei, în diverse alfabete fonetice, y, ĭ sau j. Funcția unui i. este de a palataliza (de a muia) o consoană, ca în exemplul lat. audio > *audiu > audziu> auziu> auz (consoana d este palatalizată sub influența lui i următor).

IOD² V. iot.

IOD¹ (< fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5°C, p. f. 184,35°C), din familia halogenilor. În stare solidă formează cristale negre; prin încălzire sublimează, formând vapori de culoare violetă. Funcționează în combinații în stările de valență 1, 3, 5 și 7. Se obține din iodați, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este întrebuințat în medicină ca dezinfectant, sub formă de soluție alcoolică 10%, denumită tinctură de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absența lui provocând cretinismul și gușa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois în 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obținut prin bombardarea telurului. Se întrebuințează pentru urmărirea mecanismului unor reacții chimice, iar în medicină pentru studiul și tratamentul unor boli ale tiroidei.

IODÚRI (< fr.) s. f. pl. (Chim.) 1. Săruri ale acidului iodhidric. ◊ Iodură de potasiu = sare de potasiu a acidului iodhidric. Se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă și în alcool. Este întrebuințată în medicină, în fotografie etc. ◊ Iodură de sodiu = sare de sodiu a acidului iodhidric. Se prezintă sub formă de cristale incolore, cubice; este solubilă în apă și alcool; se folosește în medicină. 2. Denumire pentru unii derivați organici iodurați (i. de metil etc.) care nu sunt de fapt săruri ale acidului iodhidric.

IOT (IOD) (< germ., fr.) s. n. (LINGV.) Semivocala i, numită și i consonantic, care se notează cu i, ĭ și j sau cu y și al cărei nume provine de la una dintre semivocalele din limbile feniciană și ebraică.