opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – V. iobăgi.

IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – V. iobăgi.

iobăgire sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 162, 8/2 / Pl: ~ri / E: iobăgi] 1 Muncă a omului aflat în stare de iobag (1). 2 Existență a celui aflat în stare de iobag (1) Si: șerbire. 3-4 (Aducere a cuiva sau) ajungere din starea de om liber în cea de iobag (1).

IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi; fel de a munci în calitate de iobag.

IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.

IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.

iobăgi [At: I. GOLESCU, C. I. 260 / V: obăci / Pzi: ~gesc / E: iobag] 1-2 vi (Înv) (A sluji și) a trăi ca un iobag (1). 3-4 vtr A aduce pe cineva sau a ajunge din starea de om liber în cea de iobag (1).

IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face muncă de iobag, a trăi ca iobag, a fi iobag.

A IOBĂGÍ ~ésc intranz. 1) ist. A fi iobag; a șerbi. 2) fig. A munci din greu (ca un iobag); a presta o muncă grea; a șerbi; a robi. /Din iobag

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iobăgire (rar) s. f., g.-d. art. iobăgirii

iobăgire s. f., g.-d. art. iobăgirii

iobăgíre s. f., g.-d. art. iobăgírii

iobăgi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgesc, 3 sg. iobăgește, imperf. 1 iobăgeam; conj. prez. 1 sg. să iobăgesc, 3 să iobăgească

iobăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgesc, imperf. 3 sg. iobăgea; conj. prez. 3 să iobăgească

iobăgí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgésc, imperf. 3 sg. iobăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iobăgeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IOBĂGÍ vb. (IST.) a șerbi.

IOBĂGI vb. (IST.) a șerbi.

Intrare: iobăgire
iobăgire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iobăgire
  • iobăgirea
plural
  • iobăgiri
  • iobăgirile
genitiv-dativ singular
  • iobăgiri
  • iobăgirii
plural
  • iobăgiri
  • iobăgirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: iobăgi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iobăgi
  • iobăgire
  • iobăgit
  • iobăgitu‑
  • iobăgind
  • iobăgindu‑
 singular plural
  • iobăgește
  • iobăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iobăgesc
 (să)
  • iobăgesc
  • iobăgeam
  • iobăgii
  • iobăgisem
a II-a (tu)
  • iobăgești
 (să)
  • iobăgești
  • iobăgeai
  • iobăgiși
  • iobăgiseși
a III-a (el, ea)
  • iobăgește
 (să)
  • iobăgească
  • iobăgea
  • iobăgi
  • iobăgise
plural I (noi)
  • iobăgim
 (să)
  • iobăgim
  • iobăgeam
  • iobăgirăm
  • iobăgiserăm
  • iobăgisem
a II-a (voi)
  • iobăgiți
 (să)
  • iobăgiți
  • iobăgeați
  • iobăgirăți
  • iobăgiserăți
  • iobăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • iobăgesc
 (să)
  • iobăgească
  • iobăgeau
  • iobăgiră
  • iobăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iobăgire, iobăgirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi iobăgi DEX '98 DEX '09

iobăgi, iobăgescverb

  • 1. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: robi șerbi
etimologie:
  • iobag DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.