2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în sec. XII. 2. Adj. Care aparține ioaniților (1) privitor la ioaniți. [Pr.: i-oa-] – Din germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau Johannite.

ioanit, ~ă [At: DEX / P: i-oa~ / Pl: ~iți, ~e / E: ger Iohannit, fr Ioannite] 1-2 sm, a (Persoană) care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în sec. XII. 3 a Care aparține ioaniților (1). 4 a Referitor la ioaniți (1).

IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în sec. XII. 2. Adj. Care aparține ioaniților (1), privitor la ioaniți. [Pr.: i-oa-] – Din germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau Johannite.

IOANÍT I. s. m. membru al unui ordin monaho-cavale-resc fondat în Palestina la începutul sec. XII; ospitalieri. II. adj. care aparține ioaniților (I), referitor la ioaniți. (< germ. Johannit)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ioanít (i-oa-) adj. m., s. m., pl. ioaníți; adj. f. ioanítă, pl. ioaníte

ioanít (din ordinul...) s. m., adj. m. (sil. i-oa-), pl. ioaníți; f. sg. ioanítă, pl. ioaníte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIPLOMA IOANIȚILOR, privilegiu acordat în 1247 de regele Ungariei, Bela IV, cavalerilor ioaniți instalați în reg. Dunării de Jos pentru apărarea regatului împotriva tătarilor. Actul menționează, în reg. dintre Carpați și Dunăre, formațiunile statale românești conduse de Ioan, Farcaș, Litovoi și Seneslau, precum și Țara Hațegului în Transilvania.

IOANÍȚI (< Ioan) s. m. pl. Denumire a membrilor unui ordin monaho-cavaleresc instituit în Palestina la începutul sec. 12, strămutat succesiv la Rodos, în ins. Malta și apoi la Roma; numele vine de la biserica Sf. Ioan de lângă Ierusalim; se mai numeau și ospitalieri. V. și Diploma Ioaniților.

Intrare: ioanit (adj.)
ioanit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-oa-nit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ioanit
  • ioanitul
  • ioanitu‑
  • ioani
  • ioanita
plural
  • ioaniți
  • ioaniții
  • ioanite
  • ioanitele
genitiv-dativ singular
  • ioanit
  • ioanitului
  • ioanite
  • ioanitei
plural
  • ioaniți
  • ioaniților
  • ioanite
  • ioanitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ioanit (s.m.)
ioanit2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: i-oa-nit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ioanit
  • ioanitul
  • ioanitu‑
plural
  • ioaniți
  • ioaniții
genitiv-dativ singular
  • ioanit
  • ioanitului
plural
  • ioaniți
  • ioaniților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ioanit (adj.)

  • 1. Care aparține ioaniților privitor la ioaniți.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

ioanit (s.m.)

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în secolul XII.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: ospitalier, -ă (persoană)

etimologie: