involucru sn [At: NEGRUZZI, S. I, 102 / Pl: ~re / E: fr involucre, lat involucrum] (Bot) 1 Totalitate a bracteelor care se află la baza unei flori sau a unei inflorescențe. 2 Lamă care învelește pălăria tânără a unei ciuperci, înainte ca aceasta să iasă din pământ.

INVOLUCRU, involucre, s. n. (Bot.) Totalitatea bracteelor care se găsesc la baza unei umbele sau împrejurul unui capitul.

INVOLUCRU s.n. (Bot.) 1. Totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. Lamă care învelește pălăria unor ciuperci înainte de a ieși din pămînt. [< fr. involucre, cf. lat. involucrum – învelitoare].

INVOLUCRU s. n. 1. totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. membrană care învelește pălăria unor ciuperci înainte de a ieși din pământ. (< fr. involucre, lat. involucrum)

INVOLUCRU ~e n. Totalitate de frunzulițe de la baza unei flori sau a unei inflorescențe. /<fr. involucre, lat. involucrum

involucru n. Bot. reunirea bracteelor ce formează învelișul florilor.

*involúcru n., pl. e (lat. in-volucrum, d. in-vólvere, a învălătuci. V. boltă). Învăliș. Bot. Reunirea bracteilor la baza uneĭ florĭ, și maĭ ales a uneĭ umbele orĭ capitul.

involucru (desp. -lu-cru) s. n., art. involucrul; pl. involucre

involucru (-lu-cru) s. n., art. involucrul; pl. involucre

involucru s. n. (sil. -cru), art. involucrul; pl. involucre