2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

invitător, ~oare a vz invitator

învitător, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI V. S. 131/3 / Pl: ~i, ~oare / E: învita2 + -(ă)tor] (Îrg) 1 Provocator. 2 Instigator.

INVITATÓR, -OÁRE, invitatori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care invită (pe cineva). (Atestat în forma învitator) Mai toate subsemnăturile celor doisprezece învitatori sînt de una sau de alta dintr-aceste patru categorii. GHICA, A. 666. – Variantă: învitatór, -oáre s. m. și f.

INVITATÓR, -OÁRE, invitatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care invită pe cineva. – Din invita + suf. -tor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învitătór, învitătoáre, adj. (înv.) care îndeamnă, care ațâță, întărâtă, îmboldește; provocator, instigator.

Intrare: invitatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitatoare
  • invitatoarea
plural
  • invitatoare
  • invitatoarele
genitiv-dativ singular
  • invitatoare
  • invitatoarei
plural
  • invitatoare
  • invitatoarelor
vocativ singular
  • invitatoare
  • invitatoareo
plural
  • invitatoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitătoare
  • invitătoarea
plural
  • invitătoare
  • invitătoarele
genitiv-dativ singular
  • invitătoare
  • invitătoarei
plural
  • invitătoare
  • invitătoarelor
vocativ singular
  • invitătoare
  • invitătoareo
plural
  • invitătoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învitatoare
  • ‑nvitatoare
  • învitatoarea
  • ‑nvitatoarea
plural
  • învitatoare
  • ‑nvitatoare
  • învitatoarele
  • ‑nvitatoarele
genitiv-dativ singular
  • învitatoare
  • ‑nvitatoare
  • învitatoarei
  • ‑nvitatoarei
plural
  • învitatoare
  • ‑nvitatoare
  • învitatoarelor
  • ‑nvitatoarelor
vocativ singular
  • învitatoare
  • ‑nvitatoare
  • învitatoareo
  • ‑nvitatoareo
plural
  • învitatoarelor
  • ‑nvitatoarelor
Intrare: învitător
învitător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învitător
  • ‑nvitător
  • învitătorul
  • învitătoru‑
  • ‑nvitătorul
  • ‑nvitătoru‑
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarea
  • ‑nvitătoarea
plural
  • învitători
  • ‑nvitători
  • învitătorii
  • ‑nvitătorii
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarele
  • ‑nvitătoarele
genitiv-dativ singular
  • învitător
  • ‑nvitător
  • învitătorului
  • ‑nvitătorului
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarei
  • ‑nvitătoarei
plural
  • învitători
  • ‑nvitători
  • învitătorilor
  • ‑nvitătorilor
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarelor
  • ‑nvitătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invitator, -oare invitatoare invitătoare invitător învitatoare învitator

  • 1. neobișnuit Persoană care invită (pe cineva).
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai toate subsemnăturile celor doisprezece învitatori sînt de una sau de alta dintr-aceste patru categorii. GHICA, A. 666.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • invita + sufix -tor
    surse: DLRM