6 definiții pentru investigativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative.

INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative.

investigativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: eg investigative] (Liv) Care are caracter de investigație.

INVESTIGATÍV, -Ă adj. Cu caracter de investigare. [Cf. it. investigativo].

INVESTIGATÍV, -Ă adj. cu caracter de investigare. (< engl. investigative)

INVESTIGATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de investigație; propriu investigației. /<engl. investigative


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

investigatív adj. m., pl. investigatívi; f. sg. investigatívă, pl. investigatíve

Intrare: investigativ
investigativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investigativ
  • investigativul
  • investigativu‑
  • investigati
  • investigativa
plural
  • investigativi
  • investigativii
  • investigative
  • investigativele
genitiv-dativ singular
  • investigativ
  • investigativului
  • investigative
  • investigativei
plural
  • investigativi
  • investigativilor
  • investigative
  • investigativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

investigativ

  • 1. livresc Cu caracter de investigare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: