7 definiții pentru inventor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTÓR, inventori, s. m. (Înv.) Inventator. – Din fr. inventeur.

INVENTÓR, inventori, s. m. (Înv.) Inventator. – Din fr. inventeur.

inventor sm [At: ODOBESCU, S. I, 32 / Pl: ~i / E: fr inventeur] (Iuz) 1-2 Inventator (1-2).

INVENTÓR, inventori, s. m. (Franțuzism învechit) Inventator. [Satira] a trecut în literaturile moderne de la romani, cari au fost adevărații ei inventori. ODOBESCU, S. I 32.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inventór (înv.) s. m., pl. inventóri

inventór s. m., pl. inventóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVENTÓR s. v. inventator.

Intrare: inventor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventor
  • inventorul
  • inventoru‑
plural
  • inventori
  • inventorii
genitiv-dativ singular
  • inventor
  • inventorului
plural
  • inventori
  • inventorilor
vocativ singular
  • inventorule
plural
  • inventorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inventor

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Satira] a trecut în literaturile moderne de la romani, cari au fost adevărații ei inventori. ODOBESCU, S. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie: