13 definiții pentru inventator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventor. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).

inventator, ~oare smf [At: SCÎNTEIA, 1949, nr. 1347 / Pl: ~i, ~oare / E: inventa + -tor] 1 Persoană care a născocit ceva nou, inexistent până atunci Si: (iuz) inventor (1). 2 Persoană care a realizat o invenție (1) Si: (iuz) inventor (2).

INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).

INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a inventat (1), a creat, a născocit ceva pentru întîia oară. Un sentiment de înaltă mîndrie patriotică cuprinde pe fiecare om al muncii din țara noastră la gîndul că din sînul poporului romîn s-au ridicat talentați inventatori și constructori de avioane, ca Vlaicu și Vuia. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2760.

INVENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor].

INVENTATÓR, -OÁRE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor)

INVENTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a inventat ceva; autor al unei invenții. /a inventa + suf. ~ator

*inventatór, -oáre s. (d. inventez). Care inventează: inventatoru prafuluĭ de pușcă nu e știut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inventatór s. m., pl. inventatóri

inventatór s. m., pl. inventatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVENTATÓR s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ul telefoniei.)

INVENTATOR s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ telefoniei.)

Intrare: inventator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventator
  • inventatorul
  • inventatoru‑
plural
  • inventatori
  • inventatorii
genitiv-dativ singular
  • inventator
  • inventatorului
plural
  • inventatori
  • inventatorilor
vocativ singular
  • inventatorule
plural
  • inventatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inventator, -oare inventatoare

etimologie:

  • Inventa + sufix -tor (după limba franceză inventeur).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN