invaginație sf [At: DEX / V: ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr invagination] (Med) Formă de ocluziune intestinală produsă prin pătrunderea unui segment intestinal în segmentul imediat următor Si: invaginare.

INVAGINAȚIE s.f. (Med.) Pătrundere a unei porțiuni de organ sau de țesut într-o cută proprie. [Gen. -iei, var. invaginațiune s.f. / < fr. invagination, cf. lat. in – în, vagina – teacă].

INVAGINAȚIE s. f. întoarcere a unei porțiuni de organ sau de țesut spre interior, pătrunzând într-o cută proprie. (< fr. invagination)

invaginațiune sf vz invaginație

INVAGINAȚIUNE s.f. v. invaginație.

invaginație (desp. -ți-e) s. f., art. invaginația (desp. -ți-a), g.-d. art. invaginației; pl. invaginații, art. invaginațiile (desp. -ți-i-)

invaginație (-ți-e) s. f., art. invaginația (-ți-a), g.-d. art. invaginației; pl. invaginații, art. invaginațiile (-ți-i-)

invaginație s. f. (sil. -ți-e), art. invaginația (sil. -ți-a), g.-d. art. invaginației; pl. invaginații, art. invaginațiile (sil. -ți-i-)

INVAGINAȚIE s. v. invaginare.