intuiție sf [At: ODOBESCU, S. III, 231/20 / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr intuition, it intuizione] 1 Capacitate a conștiinței de a percepe esența unui fenomen sau a unui obiect în mod spontan, fără a se servi de raționamente. 2 Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială, nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 3 Descoperire bruscă, neașteptată a unei soluții. 4 Capacitate de a prevedea desfășurarea unor evenimente.