10 definiții pentru intuitiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.

INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.

intuitiv, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 5 / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~e / E: fr intuitif it intuitivo] 1 Care se bazează pe intuiție (1). 2 (Ped; îs) Metodă ~ă Metodă în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau a fenomenelor.

INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.

INTUITÍV, -Ă adj. Bazat pe (făcut prin) intuiție. ◊ Metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pron. -tu-i-. / cf. it. intuitivo, fr. intuitif].

INTUITÍV, -Ă adj. (despre cunoaștere, gândire) care procedează prin intuiție. ◊ metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. (< fr. intuitif)

INTUITÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre gânduri, idei, acțiuni etc.) Care este bazat pe intuiție; făcut prin intuiție. [Sil. -tu-i-] /<fr. intuitif

intuitiv a. care se percepe imediat: învățământ intuitiv.

*intuitív, -ă adj. (fr. intuitif, d. lat. intúitus, part. d. in-tuéri și tuéri, a privi. V. tutor). Care se pricepe pin intuițiune: învățămînt intuitiv. Adv. Pin intuițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intuitív (-tu-i-) adj. m., pl. intuitívi; f. intuitívă, pl. intuitíve

intuitív adj. m. (sil. -tu-i-), pl. intuitívi; f. sg. intuitívă, pl. intuitíve

Intrare: intuitiv
intuitiv adjectiv
  • silabație: in-tu-i-tiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intuitiv
  • intuitivul
  • intuitivu‑
  • intuiti
  • intuitiva
plural
  • intuitivi
  • intuitivii
  • intuitive
  • intuitivele
genitiv-dativ singular
  • intuitiv
  • intuitivului
  • intuitive
  • intuitivei
plural
  • intuitivi
  • intuitivilor
  • intuitive
  • intuitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intuitiv

  • 1. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: