INTROSPECȚIE, introspecții, s. f. Metodă de bază a psihologiei empirice burgheze constînd din contemplarea internă, din observarea subiectivă a fenomenelor propriei conștiințe; studiu, analiză psihologică bazată pe această metodă. Lungile introspecții, menite să motiveze situațiile, îngreuiază pe alocuri desfășurarea narațiunii. V. ROM. noiembrie 1953, 297.