6 definiții pentru intricație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
intricație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat intricatio, -onis, fr intrication ] (Blg) 1 Amestecare. 2 Intricare (1).
INTRICAȚIE s.f. (Biol.) Amestec, întretăiere; încrucișare întîmplătoare. [Gen. -iei. / < lat. intricatio, fr. intrication].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTRICAȚIE s. f. amestec, întretăiere; încrucișare întâmplătoare. (< lat. intricatio, fr. intrication)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intricație (livr.) (-ți-e) s. f., art. intricația (-ți-a), g.-d. art. intricației; pl. intricații, art. intricațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intricație s. f. (sil. -ți-e), art. intricația (sil. -ți-a), g.-d. art. intricației; pl. intricații, art. intricațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
intricatie (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. intricația (desp. -ți-a), g.-d. art. intricației; pl. intricații, art. intricațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
intricație, intricațiisubstantiv feminin
- 1. Încrucișare întâmplătoare. DNsinonime: amestec intricare întretăiere
etimologie:
- intricatio DN