5 definiții pentru intricație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intricație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat intricatio, -onis, fr intrication ] (Blg) 1 Amestecare. 2 Intricare (1).

INTRICÁȚIE s.f. (Biol.) Amestec, întretăiere; încrucișare întâmplătoare. [Gen. -iei. / < lat. intricatio, fr. intrication].

INTRICÁȚIE s. f. amestec, întretăiere; încrucișare întâmplătoare. (< lat. intricatio, fr. intrication)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intricáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. intricáția (-ți-a), g.-d. art. intricáției; pl. intricáții, art. intricáțiile (-ți-i-)

intricáție s. f. (sil. -ți-e), art. intricáția (sil. -ți-a), g.-d. art. intricáției; pl. intricáții, art. intricáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: intricație
intricație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intricație
  • intricația
plural
  • intricații
  • intricațiile
genitiv-dativ singular
  • intricații
  • intricației
plural
  • intricații
  • intricațiilor
vocativ singular
plural