INTRARE, intrări, s. f. I. Acțiunea de a intra și rezultatul ei. 1. Trecere din afară înăuntru, pătrundere într-un spațiu închis. Munteanca își lepădă cojocul lîngă ușa de intrare și înaintă sprintenă numai în sumăieș. SADOVEANU, B. 69. ♦ (Uneori determinat prin «triumfală», «solemnă», «oficială») Întoarcerea unui învingător, a unor armate victorioase etc., însoțită de o solemnitate. Astă intrare triumfală se pomenește... precum se pomeneau la Roma triumfele lui Cesar, August ș. cl. NEGRUZZI, S. I 43. ♦ Acces într-o instituție, într-o sală de spectacol etc. Intrarea oprită. Bilet de intrare. ◊ Intrare liberă v. liber. ♦ (Concretizat) Locul prin care se trece din afară înăuntru. Ajungem la parcul de odihnă și cultură «Maxim Gorki». Cumpărăm la intrare bilete. STANCU, U.R.S.S. 95. Din cerdacul care apăra intrarea, arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare. REBREANU, R. II 50. Cînd trecu pe lîngă ea gardianul farului de la intrare, îl întrebă dacă recunoaște vasul care se vede în larg. BART, E. 317. ◊ Fig. Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumînării. EMINESCU, O. I 136. ♦ Partea de la început a unei localități. Se afla în popas, în latura șoselii, la intrarea satului o tabără de nomazi. SADOVEANU, E. 45. 2. Admitere, primire. Nu se mai află nici o deosebire la intrarea în școli... pentru copiii poporului. SADOVEANU, E. 26. 3. (În expr.) Intrare în vigoare = punere în aplicare. 4. (Contabilitate) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau al unei întreprinderi. V. încasare. 5. Înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție. ◊ Registru de intrare = registru în care se înregistrează adresele, rapoartele, petițiile etc. primite de o instituție. 6. (Muz.; mai ales în expr. a da intrarea) Începerea executării unei părți dintr-o bucată muzicală de către un instrument sau un grup de instrumente. II. (Concretizat) Stradelă mică; fundătură, fundac. – Variantă: (regional) întrare s. f.