7 definiții pentru intonațional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTONAȚIONÁL, -Ă, intonaționali, -e, adj. Referitor la intonație. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. intonational.

INTONAȚIONÁL, -Ă, intonaționali, -e, adj. Referitor la intonație. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. intonational.

intonațional, ~ă a [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: ger intonational] 1-2 Care aparține intonației (1, 3). 3-4 Care provine de la intonație (1, 3). 5-6 Referitor la intonație (1, 3). 7-8 Specific intonației (1, 3).

INTONAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la intonație. [Pron. -ți-o-. / < germ. intonational].

INTONAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la intonație. (< germ. intonational)

INTONAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de intonație; propriu intonației. /<germ. intonational


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intonaționál (-ți-o-) adj. m., pl. intonaționáli; f. intonaționálă, pl. intonaționále

intonaționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intonaționáli; f. sg. intonaționálă, pl. intonaționále

Intrare: intonațional
intonațional adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intonațional
  • intonaționalul
  • intonaționalu‑
  • intonaționa
  • intonaționala
plural
  • intonaționali
  • intonaționalii
  • intonaționale
  • intonaționalele
genitiv-dativ singular
  • intonațional
  • intonaționalului
  • intonaționale
  • intonaționalei
plural
  • intonaționali
  • intonaționalilor
  • intonaționale
  • intonaționalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intonațional

  • 1. Referitor la intonație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: