13 definiții pentru intoleranță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intoleranță sf [At: MAIORESCU, CR. III, 174 / Pl: ~țe / E: fr intolérance] 1 Refuz de a tolera (greșeli sau) nesupunere la norme Si: neîngăduință, netoleranță. 2 (Log) Incapacitate a unui sistem de a tolera abateri de la norme. 3 (Med) Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau alimente.

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduire. Din poema...«Savonarola», alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175. 2. (Med.) Incapacitatea de a suporta unele medicamente. Intoleranță pentru sulfamide.

INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].

INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)

INTOLERÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter intolerant; lipsă de toleranță; neîngăduință. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolérance

intoleranță f. lipsă de toleranță.

*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intoleránță s. f., g.-d. art. intoleránței; pl. intoleránțe

intoleránță s. f., pl. intoleránțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTOLERÁNȚĂ s. neîngăduință.

INTOLERANȚĂ s. neîngăduință.

Intoleranță ≠ îngăduință, toleranță

Intrare: intoleranță
intoleranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intoleranță
  • intoleranța
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțele
genitiv-dativ singular
  • intoleranțe
  • intoleranței
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțelor
vocativ singular
plural

intoleranță

  • 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință.
    exemple
    • Din poema...«Savonarola», alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175.
      surse: DLRLC
  • 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Intoleranță pentru sulfamide.
      surse: DLRLC

etimologie: