13 definiții pentru intoleranță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

intoleranță sf [At: MAIORESCU, CR. III, 174 / Pl: ~țe / E: fr intolérance] 1 Refuz de a tolera (greșeli sau) nesupunere la norme Si: neîngăduință, netoleranță. 2 (Log) Incapacitate a unui sistem de a tolera abateri de la norme. 3 (Med) Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau alimente.

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduire. Din poema...«Savonarola», alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175. 2. (Med.) Incapacitatea de a suporta unele medicamente. Intoleranță pentru sulfamide.

INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].

INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)

INTOLERÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter intolerant; lipsă de toleranță; neîngăduință. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolérance

intoleranță f. lipsă de toleranță.

*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intoleránță s. f., g.-d. art. intoleránței; pl. intoleránțe

intoleránță s. f., pl. intoleránțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTOLERÁNȚĂ s. neîngăduință.

Intoleranță ≠ îngăduință, toleranță

Intrare: intoleranță
intoleranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intoleranță
  • intoleranța
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțele
genitiv-dativ singular
  • intoleranțe
  • intoleranței
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțelor
vocativ singular
plural

intoleranță

etimologie: