2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

ÎNȚINAT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

ÎNȚINAT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

întinat2, ~ă a [At: MOXA, 359/13 / Pl: ~ați, ~e / E: întina] 1 Murdărit cu noroi. 2 Scufundat în noroi. 3 (Pex) Mânjit. 4 (Fig) Pângărit. 5 (Fig) Necinstit. 6 (Fig) Care a întreținut relații sexuale nepermise.

întinat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 245/2 / Pl: ~uri / E: întina] 1-2 Întinare (1-2). 3 (Pex) Mânjire. 4 (Fig, înv) Pângărire. 5 Întinare (5).

înțânat, ~ă a vz înținat

înținat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 17 / V: ~țân~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțina] (Reg) 1 (D. obiecte) Care se susține cu greutate, fiind gata să se prăbușească. 2 Care este rezemat ușor. 3 (Înv; d. copaci) Tăiat astfel încât să atârne de trunchi. 4 (D. ușă) Întredeschisă. 5 (D. persoane) Care se ține drept cu mare greutate. 6-7 (Reparat sau) construit nu prea solid. 8 (D. ființe) Gata să se năpustească asupra cuiva. 9 (Pex) Pregătit să... 10 Aspru. 11 Care se supără repede. 12 (Buc) Agresiv. 13 Care este pus pe ceartă. 14 Cu toane. 15 (Reg) Încăpățânat. 16 (Reg) Mândru. 17 (Reg) Alintat.

ținat, ~ă[1] a vz înținat

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ÎNȚINAT, ÎNȚÎNAT adj. p. ÎNȚINA. 1 Foarte puțin sprijinit sau întărit, gata să cadă jos: urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată (CRG.) 2 Trans. Bucov. Desmierdat; arogant, mîndru, măreț: nu afla nici o fată de plăcere, că de! era fecior de împărat gingaș și înțînat (RET.) 3 Gata să sară la bătaie (ȘEZ.): țara scîrșca, pribegii stau înținați (GR.-UR.).

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. (Reg.) Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. (Regional) Murdărit cu noroi, cu tină. Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. ♦ Fig. Pătat, pîngărit. Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154.

ÎNȚINAT, -Ă, înținați, -te, adj. (Regional, despre obiecte) Care abia se susține, slab sprijinit, gata să cadă. Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. Valul năprasnic dărimă un părete abia înținat. id. V. F. 110. Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29.

înținat a. Mold. puțin sprijinit, gata să cază: o leasă de nuiele numai înținată CR. [Origină necunoscută].

înținát, -ă adj. (d. înținez). Est. Prins (legat, fixat) puțin și gata să cadă: un copac numaĭ înținat. Fig. Pornit, gata de atac orĭ de a te lăsa în prada pasiuniĭ: mă uĭtam înținat (VR. 1923, 4, 22).

Ortografice DOOM

întinat adj. m., pl. întinați; f. sg. întinată, pl. întinate

Sinonime

ÎNTINAT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

întinat adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.

Arhaisme și regionalisme

întinát, -ă, întinați, -te, adj. Murdar. – Din întina.

întinat, -ă, întinați, -te, adj. – Murdar. – Din întina.

Intrare: întinat
întinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatul
  • întinatu‑
  • ‑ntinatul
  • ‑ntinatu‑
  • întinată
  • ‑ntinată
  • întinata
  • ‑ntinata
plural
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinații
  • ‑ntinații
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatele
  • ‑ntinatele
genitiv-dativ singular
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatului
  • ‑ntinatului
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatei
  • ‑ntinatei
plural
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinaților
  • ‑ntinaților
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatelor
  • ‑ntinatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înținat
înținat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatul
  • înținatu‑
  • ‑nținatul
  • ‑nținatu‑
  • înținată
  • ‑nținată
  • înținata
  • ‑nținata
plural
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținații
  • ‑nținații
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatele
  • ‑nținatele
genitiv-dativ singular
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatului
  • ‑nținatului
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatei
  • ‑nținatei
plural
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținaților
  • ‑nținaților
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatelor
  • ‑nținatelor
vocativ singular — —
plural — —
înțânat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțânat
  • ‑nțânat
  • înțânatul
  • ‑nțânatul
  • înțânată
  • ‑nțânată
  • înțânata
  • ‑nțânata
plural
  • înțânați
  • ‑nțânați
  • înțânații
  • ‑nțânații
  • înțânate
  • ‑nțânate
  • înțânatele
  • ‑nțânatele
genitiv-dativ singular
  • înțânat
  • ‑nțânat
  • înțânatului
  • ‑nțânatului
  • înțânate
  • ‑nțânate
  • înțânatei
  • ‑nțânatei
plural
  • înțânați
  • ‑nțânați
  • înțânaților
  • ‑nțânaților
  • înțânate
  • ‑nțânate
  • înțânatelor
  • ‑nțânatelor
vocativ singular — —
plural — —
ținat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținat
  • ținatul
  • ținată
  • ținata
plural
  • ținați
  • ținații
  • ținate
  • ținatele
genitiv-dativ singular
  • ținat
  • ținatului
  • ținate
  • ținatei
plural
  • ținați
  • ținaților
  • ținate
  • ținatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întinat, întinatăadjectiv

  • 1. Murdar de noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. DLRLC
    • 1.1. figurat Pângărit, pătat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154. DLRLC
etimologie:
  • vezi întina DEX '09 DEX '98

înținat, înținatăadjectiv

  • 1. regional Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. DLRLC
    • format_quote Valul năprasnic dărîmă un părete abia înținat. SADOVEANU, V. F. 110. DLRLC
    • format_quote Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
etimologie:
  • vezi înțina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.