INTIMITATE, (3) intimități, s. f. 1. Calitatea a ceea ce e intim; legătură intimă, strînsă; prietenie bazată pe legături intime, adînci. ◊ Expr. A trăi (sau a fi) în intimitatea (cuiva) = a avea legături strînse (cu cineva). ♦ Profunzime ascunsă; adîncime, adînc. El a pătruns în intimitatea vieții tîrgurilor moldovenești, apropiindu-se cu înțelegere de oamenii oropsiți. V. ROM. martie 1954, 259. 2. Cadru limitat, cerc restrîns, familial. Logodna a avut loc... în cea mai strictă intimitate. BASSARABESCU, S. N. 191. 3. (Numai la pl.) Lucruri intime, personale. Dulci intimități se desprind dintr-o gospodărie veche. ANGHEL, PR. 3.