intestat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: lat intestatus, -a, -um] (Jur) 1 (D. persoane) Care nu și-a făcut testamentul. 2 (Îe) A muri ~ A muri fără a lăsa testament.

*intestát, -ă adj. (lat. in-testatus, care n’a făcut testament). Jur. Care n’a făcut testament: a muri intestat.

înțestat, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 138 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + țeastă] (Pop) Încăpățânat.

ab intéstato loc.adj. (jur.; despre succesiuni) Care se află în situația absenței unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. • /<lat. ab intestato.

*AB INTESTATO loc. adv. lat. ⚖️ Fără a se fi făcut testament: moștenire ~; moștenitor ~.

ÎNȚESTAT, -Ă, ințestați, -te, adj. (Neobișnuit) Încăpățînat, îndărătnic. Oamenii, dacă îl văzură atît de înțestat, îi arătară drumul și-l lăsară să se ducă. ISPIRESCU, L. 138.

AB INTESTAT loc. adj. (jur.; despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. (< lat. ab intestat)

înțestat a. încăpățânat: dacă îl văzură atât de înțestat ISP. [V. țeastă].

înțestát, -ă adj. (d. țeastă, căpățînă, ca și fr. entêté, d. tête, cap). Munt. Încăpățînat, îndărătnic.

!intestat (ab ~) (jur.) (fr.) [pron. rom. abintestat] loc. adj., loc. adv. (moștenire ~, a deceda ~)

ab intestat (lat.) loc. adv.

ab intestato loc. adv.

ÎNȚESTAT adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.

înțestat adj. v. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR.