3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intestat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: lat intestatus, -a, -um] (Jur) 1 (D. persoane) Care nu și-a făcut testamentul. 2 (Îe) A muri ~ A muri fără a lăsa testament.

*intestát, -ă adj. (lat. in-testatus, care n’a făcut testament). Jur. Care n’a făcut testament: a muri intestat.

înțestat, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 138 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + țeastă] (Pop) Încăpățânat.

ab intéstato loc.adj. (jur.; despre succesiuni) Care se află în situația absenței unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. • /<lat. ab intestato.

ÎNȚESTÁT, -Ă, ințestați, -te, adj. (Neobișnuit) Încăpățînat, îndărătnic. Oamenii, dacă îl văzură atît de înțestat, îi arătară drumul și-l lăsară să se ducă. ISPIRESCU, L. 138.

AB INTÉSTAT loc. adj. (jur.; despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. (< lat. ab intestat)

înțestat a. încăpățânat: dacă îl văzură atât de înțestat ISP. [V. țeastă].

înțestát, -ă adj. (d. țeastă, căpățînă, ca și fr. entêté, d. tête, cap). Munt. Încăpățînat, îndărătnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚESTÁT adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.

înțestat adj. v. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR.

Intrare: intestat
intestat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ab intestato
ab intestato locuțiune adverbială
compus
  • ab intestato
compus
  • ab intestat
Intrare: înțestat
înțestat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțestat
  • ‑nțestat
  • înțestatul
  • înțestatu‑
  • ‑nțestatul
  • ‑nțestatu‑
  • înțesta
  • ‑nțesta
  • înțestata
  • ‑nțestata
plural
  • înțestați
  • ‑nțestați
  • înțestații
  • ‑nțestații
  • înțestate
  • ‑nțestate
  • înțestatele
  • ‑nțestatele
genitiv-dativ singular
  • înțestat
  • ‑nțestat
  • înțestatului
  • ‑nțestatului
  • înțestate
  • ‑nțestate
  • înțestatei
  • ‑nțestatei
plural
  • înțestați
  • ‑nțestați
  • înțestaților
  • ‑nțestaților
  • înțestate
  • ‑nțestate
  • înțestatelor
  • ‑nțestatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ab intestato ab intestat

  • 1. științe juridice (Despre o succesiune) Care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
    surse: MDN '00

etimologie:

înțestat

etimologie: