12 definiții pentru interverti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.

INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.

interverti vt [At: DA ms / Pzi: ~tesc / E: fr intervertir] 1 A schimba ordinea sau locul elementelor dintr-o serie dată. 2 (Fig; rar) A răstălmăci.

INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la termenii unei serii, la punctele unei ordini, la o rînduială) A schimba, a pune unul în locul altuia. A intervertit punctele ordinii de zi.Domnii de pe stradă au ajuns să aibă în ei un fel de teamă: să nu se intervertească rolurile și să primească și ei întrebări. SADOVEANU, E. 163.

INTERVERTÍ vb. IV. tr. A răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. [P.i. -tesc. / < fr. intervertir, cf. lat. intervertere].

INTERVERTÍ vb. tr. a răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. (< fr. intervertir, lat. intervertere)

A INTERVERTÍ ~ésc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversând ordinea inițială, punând un element în locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere

intervertì v. a schimba, a răsturna ordinea.

*intervertésc v. tr. (lat. inter-vértere. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Schimb (răstorn) ordinea lucrurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intervertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertésc, imperf. 3 interverteá; conj. prez. 3 să interverteáscă

intervertí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertésc, imperf. 3 sg. interverteá; conj. prez. 3 sg. și pl. interverteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERVERTI vb. a inversa, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)

Intrare: interverti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interverti
  • intervertire
  • intervertit
  • intervertitu‑
  • intervertind
  • intervertindu‑
singular plural
  • intervertește
  • intervertiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intervertesc
(să)
  • intervertesc
  • interverteam
  • intervertii
  • intervertisem
a II-a (tu)
  • intervertești
(să)
  • intervertești
  • interverteai
  • intervertiși
  • intervertiseși
a III-a (el, ea)
  • intervertește
(să)
  • intervertească
  • intervertea
  • interverti
  • intervertise
plural I (noi)
  • intervertim
(să)
  • intervertim
  • interverteam
  • intervertirăm
  • intervertiserăm
  • intervertisem
a II-a (voi)
  • intervertiți
(să)
  • intervertiți
  • interverteați
  • intervertirăți
  • intervertiserăți
  • intervertiseți
a III-a (ei, ele)
  • intervertesc
(să)
  • intervertească
  • interverteau
  • interverti
  • intervertiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interverti

  • 1. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inversa răsturna attach_file 2 exemple
    exemple
    • A intervertit punctele ordinii de zi.
      surse: DLRLC
    • Domnii de pe stradă au ajuns să aibă în ei un fel de teamă: să nu se intervertească rolurile și să primească și ei întrebări. SADOVEANU, E. 163.
      surse: DLRLC

etimologie: