INTERVENȚIE, intervenții, s. f. Acțiunea de a interveni și rezultatul ei. 1. Participare la o acțiune, la o discuție; intrare în acțiune. Le cădea bine intervenția energică a lui Petrovici în atmosfera confuză a discuției. VORNIC, P. 142. ♦ (Adesea determinat prin «armată», «militară» etc.) Amestec agresiv, mai ales armat, al unui stat în afacerile interne ale altui stat. În vara anului 1936, a început intervenția militară a Germaniei și Italiei împotriva Republicii Spaniole. IST. R.P.R. 609. ♦ (Med.; adesea determinat prin «chirurgicală») Operație. 2. Acțiune, strădanie, demers spre a obține ceva. Între timp catedra de la liceu a tatii se ocupase. Au urmat o serie întreagă de intervenții să și-o reia – însă a fost zadarnic. SAHIA, N. 60. Veniturile acestea atîrnau de un fir de păr; o intervenție energică din partea notarului putea să i le taie scurt. REBREANU, I. 82. ◊ Expr. La intervenția cuiva = prin intermediul cuiva, după ce a intervenit cineva. ♦ (Cu sens peiorativ) Stăruință pe lîngă o autoritate pentru obținerea unor favoruri.