2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
INTERVENIENT s.m. (Jur.) Cel care intervine într-un proces. [Pron. -nient. / cf. fr. intervenant, lat. interveniens].
INTERVENIENT, -Ă s. m. f. (jur.) cel care intervine într-un proces sau în vederea emiterii unui act. (după fr. intervenant, lat. interveniens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTERVENIENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care intervine într-un proces. /<fr. intervenant, lat. interveniens, ~ntus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
intervenient (desp. -ni-ent) adj. m., s. m., pl. intervenienți; adj. f., s. f. intervenientă, pl. interveniente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intervenient (-ni-ent) adj. m., s. m., pl. intervenienți; adj. f., s. f. intervenientă, pl. interveniente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intervenient adj. m., s. m. (sil. -ni-ent), pl. intervenienți; f. sg. interveniență, pl. interveniente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ni-ent
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
- silabație: -ni-ent
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
intervenient, intervenientăadjectiv intervenientă, intervenientesubstantiv feminin intervenient, interveniențisubstantiv masculin
- 1. (Cel) care intervine într-un proces. DN
etimologie:
- intervenant DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.