2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERVENȚIONÍST, -Ă, intervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, stat etc.) care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul. 2. Adj. Care aparține intervenționismului, care este specific intervenționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. interventionniste.

INTERVENȚIONÍST, -Ă, intervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, stat etc.) care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul. 2. Adj. Care aparține intervenționismului, care este specific intervenționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. interventionniste.

intervenționist, ~ă [At: CONTEMP. 1949 nr. 158, 3/4 / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr interventioniste] 1-10 smf, a (Persoană) care intervine (2-6). 11-14 smf, a (Adept) al intervenționismului (1-2). 15-16 a Care este specific intervenționismului (1-2).

INTERVENȚIONÍST, -Ă, intervenționiști, -ste, adj. Care susține și practică intervenționismul; adept, partizan al intervenționismului (1). ♦ (Substantivat) Cel care susține acțiuni armate contra unui stat sau participă la ele în scopul înăbușirii unei revoluții, al cuceririi de teritorii, al obținerii de privilegii speciale etc. Victoria glorioasă repurtată de poporul rus sub conducerea lui Minin și Pojarski, în războiul împotriva intervenționiștilor polonezi și suedezi la începutul secolului al XVII-lea, a dat acestei lupte un imbold puternic. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. – Pronunțat: -ți-o-.

INTERVENȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la intervenționism, propriu intervenționismului. // s.m. și f. Cel care participă la o intervenție; adept, susținător al intervenționismului. [< fr. interventionniste].

INTERVENȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care participă la o intervenție; (adept) al intervenționismului. (< fr. interventionniste)

INTERVENȚIONÍST ~stă (~ști, ~ste) Care participă la o intervenție. /<fr. interventionniste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intervenționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. intervenționíști; adj. f., s. f. intervenționístă, pl. intervenționíste

intervenționíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. intervenționíști; f. sg. intervenționístă, pl. intervenționíste

Intrare: intervenționistă
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intervenționistă
  • intervenționista
plural
  • intervenționiste
  • intervenționistele
genitiv-dativ singular
  • intervenționiste
  • intervenționistei
plural
  • intervenționiste
  • intervenționistelor
vocativ singular
  • intervenționistă
  • intervenționisto
plural
  • intervenționistelor
Intrare: intervenționist (adj.)
intervenționist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-nist info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intervenționist
  • intervenționistul
  • intervenționistu‑
  • intervenționistă
  • intervenționista
plural
  • intervenționiști
  • intervenționiștii
  • intervenționiste
  • intervenționistele
genitiv-dativ singular
  • intervenționist
  • intervenționistului
  • intervenționiste
  • intervenționistei
plural
  • intervenționiști
  • intervenționiștilor
  • intervenționiste
  • intervenționistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intervenționist (adj.)

  • 1. Care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. Care aparține intervenționismului, care este specific intervenționismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

intervenționist, -ă (persoană) intervenționistă

  • 1. Persoană care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Victoria glorioasă repurtată de poporul rus sub conducerea lui Minin și Pojarski, în războiul împotriva intervenționiștilor polonezi și suedezi la începutul secolului al XVII-lea, a dat acestei lupte un imbold puternic. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868.
      surse: DLRLC

etimologie: