10 definiții pentru interpretativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. – Din fr. interprétatif.

INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. – Din fr. interprétatif.

interpretativ, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 386 / Pl: ~i, ~e / E: fr interpretatif] 1-3 Care servește la interpretare (1, 2, 5). 4-6 Care poate fi interpretat (1-3). 7 Care explică.

INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care interpretează. Nu e redare inertă a evenimentelor, ci una vie, interpretativă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 5/6.

INTERPRETATÍV, -Ă adj. Care interpretează; de interpretare. [Cf. fr. interprétatif].

INTERPRETATÍV, -Ă adj. care interpretează; de interpretare. (< fr. interprétatif)

INTERPRETATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de interpretare; propriu interpretării. 2) Care poate fi interpretat. /<fr. interpretatif

*interpretatív, -ă adj. (lat. interpretativus). Care servește la interpretare: declarațiune interpretativă a unuĭ tratat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interpretatív adj. m., pl. interpretatívi; f. interpretatívă, pl. interpretatíve

interpretatív adj. m., pl. interpretatívi; f. sg. interpretatívă, pl. interpretatíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

facies interpretativ (sedim.), set de generalizări care grupează criteriile de reconstituire a proceselor și mediilor de depunere ale acelei entități petrografice definită prin → faciesuri descriptive (ex. f. de canal, f. turbiditic, f. evaporitic etc.)

Intrare: interpretativ
interpretativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpretativ
  • interpretativul
  • interpretativu‑
  • interpretati
  • interpretativa
plural
  • interpretativi
  • interpretativii
  • interpretative
  • interpretativele
genitiv-dativ singular
  • interpretativ
  • interpretativului
  • interpretative
  • interpretativei
plural
  • interpretativi
  • interpretativilor
  • interpretative
  • interpretativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interpretativ

  • 1. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu e redare inertă a evenimentelor, ci una vie, interpretativă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 5/6.
      surse: DLRLC

etimologie: