3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPOLÁRE, interpolări, s. f. Acțiunea de a interpola și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se interpolează; interpolație. – V. interpola.

INTERPOLÁRE, interpolări, s. f. Acțiunea de a interpola și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se interpolează; interpolație. – V. interpola.

interpolare sf [At: BUL. COM. IST. II, 89 / Pl: ~lări / E: interpola] 1 Intercalare într-un text a unor cuvinte neexistente în textul original Si: interpolat1 (1), interpolație (1). 2 (Ccr) Text interpolat (1) Si: interpolat1 (2), interpolație (2). 3 (Mat) Procedeu prin care se obțin termenii intermediari ai unei serii de valori numerice, din care se cunosc numai câțiva termeni caracteristici Si: interpolat1 (3). 4 (Mat) Determinare a valorii într-un punct a unei funcții, pe baza valorilor ei de la extremități Si: interpolat1 (4).

INTERPOLÁRE, interpolări, s. f. 1. Acțiunea de a interpola și rezultatul ei; introducere de cuvinte sau fraze într-un text; (concretizat) text interpolat. Manuscrisele vechi sînt adesea amplificate prin interpolări numeroase. 2. (Mat.) Procedeu prin care se obțin valori intermediare aproximative ale unei funcțiuni pentru care se cunosc numai o parte din valori. Formule de interpolare.

INTERPOLÁRE s.f. Acțiunea de a interpola și rezultatul ei; interpolație. ♦ (Mat.) Determinare a unei funcții. [< interpola].

INTERPOLÁ, interpolez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc. 2. (Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din fr. interpoler, lat. interpolare.

INTERPOLÁ, interpolez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc. 2. (Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din fr. interpoler, lat. interpolare.

interpola vt [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 62 / Pzi: ~lez / E: fr interpoler, lat interpolare] 1 A intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului pentru a-l explica sau completa. 2 (Mat) A intercala într-un șir de valori cunoscute, una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. 3 (Mat) A determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului.

interpolar, ~ă a, av [At: PONI, F. 260 / Pl: ~i, ~e / E: fr interpollaire] 1-2 (Care este situat) între cei doi poli (ai unei baterii electrice).

INTERPOLÁ, interpolez, vb. I. Tranz. (Mai ales la forma pasivă) 1. A introduce, a insera, a adăuga într-un text (manuscris) cuvinte ori fraze, spre a-l explica sau a-l completa. 2. (Mat.) A calcula valori intermediare aproximative ale unei funcțiuni pentru care se cunosc numai o parte din valori.

INTERPOLÁ vb. I. tr. 1. A insera cuvinte sau fraze în textul unui manuscris sau al unui act care nu aparțin textului respectiv. 2. (Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute unul sau mai mulți termeni determinați prin calcul. ♦ A determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. [< fr. interpoler, it., lat. interpolare].

INTERPOLÁ vb. tr. 1. a insera cuvinte, fraze care nu aparțin textului respectiv, în textul unui manuscris. 2. (mat.) a intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul. ◊ a determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. (< fr. interpoler, lat. interpolare)

A INTERPOLÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, fraze, fragmente) A introduce într-un text, pentru a-l explica sau pentru a-l completa. 2) mat. (termeni și valori intermediare) A intercala într-o serie de valori și de termeni cunoscuți pentru a calcula expresia analitică aproximativă a funcției pentru valorile unei variabile. /<fr. interpoler, lat. interpolare

interpolà v. a insera vorbe sau fraze într’un text.

*interpolațiúne f. (lat. inter-polátio, -ónis). Acțiunea de a interpola. Ceĭa ce s’a interpolat: interpolațiunile-s numeroase în textele vechĭ. – Și -áție și -áre.

*interpoléz v. tr. (lat. intér-polo, -áre). Inserez într’un text un cuvînt saŭ o frază care nu face parte din el: a interpola o glosă într’un context. Fiz. Inserez într’o serie de observațiunĭ niște terminĭ determinațĭ pin calcul. Mat. Găsesc o formulă care, satisfăcînd oare-care cazurĭ observate, poate înlocui provizoriŭ legea fenomenuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interpoláre (intercalare) s. f., g.-d. art. interpolắrii; pl. interpolắri

interpoláre s. f., g.-d. art. interpolării; pl. interpolări

interpolá (a ~) (a intercala) vb., ind. prez. 3 interpoleáză

interpolár adj. m., pl. interpolári; f. interpoláră, pl. interpoláre

interpolá vb., ind. prez. 1 sg. interpoléz, 3 sg. și pl. interpoleáză

interpolár adj. m., pl. interpolári; f. sg. interpoláră, pl. interpoláre

arată toate definițiile

Intrare: interpolare
interpolare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpolare
  • interpolarea
plural
  • interpolări
  • interpolările
genitiv-dativ singular
  • interpolări
  • interpolării
plural
  • interpolări
  • interpolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: interpola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interpola
  • interpolare
  • interpolat
  • interpolatu‑
  • interpolând
  • interpolându‑
singular plural
  • interpolea
  • interpolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interpolez
(să)
  • interpolez
  • interpolam
  • interpolai
  • interpolasem
a II-a (tu)
  • interpolezi
(să)
  • interpolezi
  • interpolai
  • interpolași
  • interpolaseși
a III-a (el, ea)
  • interpolea
(să)
  • interpoleze
  • interpola
  • interpolă
  • interpolase
plural I (noi)
  • interpolăm
(să)
  • interpolăm
  • interpolam
  • interpolarăm
  • interpolaserăm
  • interpolasem
a II-a (voi)
  • interpolați
(să)
  • interpolați
  • interpolați
  • interpolarăți
  • interpolaserăți
  • interpolaseți
a III-a (ei, ele)
  • interpolea
(să)
  • interpoleze
  • interpolau
  • interpola
  • interpolaseră
Intrare: interpolar
interpolar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpolar
  • interpolarul
  • interpolaru‑
  • interpola
  • interpolara
plural
  • interpolari
  • interpolarii
  • interpolare
  • interpolarele
genitiv-dativ singular
  • interpolar
  • interpolarului
  • interpolare
  • interpolarei
plural
  • interpolari
  • interpolarilor
  • interpolare
  • interpolarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interpolare

  • 1. Acțiunea de a interpola și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Manuscrisele vechi sunt adesea amplificate prin interpolări numeroase.
      surse: DLRLC
    • Formule de interpolare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi interpola
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

interpola

  • 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. matematică A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. A determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului.
      surse: DN

etimologie: